Cel mai puternic dușman al nostru suntem chiar noi înșine. Dacă nu blocam negativitatea, dacă permitem oamenilor toxici să ne fure liniștea, energia lor se va lipi de sufletul nostru și va întuneca, pe nesimțite, și gândurile noastre. Dureri sunt multe pe acest pământ, dar bunul Dumnezeu ne dă atâta cât putem îndura. Și știu că noi, ca popor, am avut destule suferințe. Nu e nevoie sa mergem prea adânc în istorie, doar dacă privim la ultimul secol, veți înțelege ca am dreptate. 

De la Marea Unire, am pierdut bucăți din trupul țării sute de mii de eroi, doar pentru ca învingătorii celui de-al doilea război mondial sa ne arunce în negura pătată de sânge a comunismului. Iar după revoluția furată, la cârma țării au ajuns tot torționarii care au slujit secera și ciocanul. Azi suntem pe primele locuri la creștere economică din Europa, dar pe ultimele locuri la nivelul de trai. Infrastructura este la pământ, perspectivele sunt sumbre.

Generațiile pierdute în haosul din sistemul educațional par să nu aibă resursele de a readuce țara acolo unde ne dorim. De aceea ține de noi, cei care încă ne mai dorim o Românie mândră, să reparăm ce se mai poate. Și unde se duc miliardele din bugetul națiunii? Evident că la urmașii tâlharilor de cadavre din 1989. Am fost profund impresionată de povestea bunicului Ioan, bătrânul de 94 de ani care a bătut disperat la ușa redacției noastre. Lacrimile sale sunt ale unui popor întreg, batjocorit de cei care ne tratează cu aroganță și se cred stăpâni pe viețile noastre și pe această țară. Vă felicit, dragi români de bine, pentru că nu ați rămas nepăsători în fața acestei drame cumplite. Vă mulțumesc din inimă pentru că, alături de noi, l-ați adoptat pe bătrânelul întors din Diaspora, cu gândul de a face ceva pentru țara lui, și umilit de moșierii care i-au furat pământul, averea, demnitatea, sănătatea.

Îl felicit pe Daniel Ghiță pentru că s-a ținut de promisiune și a mers astăzi, împreună cu fiul său, acasă la nea Ion, încărcat cu daruri și mai ales cu speranță. În anii lui cei din urmă, trebuie să îi fim familie și să nu îl lăsăm singur pe acest pământ. Să îl ascultăm și să îl respectăm. Să dăm sens vieții sale chinuite și pline de durere. Am învățat sa ma abțin când vine vorba despre judecată. Căci niciodată nu avem cum sa știm și cealaltă varianta, vedem lucrurile doar dintr-un unghi; din celălalt e posibil ca lucrurile sa se vadă diferit iar de deasupra lor total diferit! Deci, fiecare poveste are cel puțin doua părți esențiale de văzut, de ascultat pentru a trage o concluzie.

Cu toate că la teorie mulți stăm bine, în practica avem scăpări, lipsuri, neîmpliniri și culmea e ca toți sau din ce in ce mai mulți romani se plâng de singurătate! Cum sa fii singur, sa te simți singur cât timp trăiești, ești în viața respiri vorbești împărtășești gândurile tale care înaltă sau coboară, iubirile tale care motivează sa dai lumii culoare, dragostea din care te-ai născut unde s-a ascuns? S-a împietrit? E limitată de propria ta persoana? Să nu se manifeste? Să nu aline? Să nu îmbrățișeze? Sunt bunici singuri pe lume, așa cum este cazul bunicului Ioan care are dragoste divina de împărțit la toți cei ce ii trec pragul și are și răbdare sa explice ce într-o viața a învățat, sa ii învețe pe cei ce au deschidere sa dea viața lemnului.

Un paradox ca mult prea mulți se plâng de singurătate când mai au copiii, nepoții, rudele aproape! Din ce motive nu pot trece peste supărări, peste orgolii, cum de rămân captivi in trecutul urat in loc sa aleagă frumosul din trecut si sa se bucure de prezent, se plâng ca nu sunt vizitați, sunați, căutați dar nici ei nu dau nimic in schimb decât văicăreala, victimizare, lipsa profunda de implicare. Îi mulțumesc și prietenului nostru Valentin Guia, eu sunt convinsă că se va ține de promisiune și că va ajunge la bunicul Ioan în această săptămână.

Între timp, vedem că realitățile zilei ne copleșesc. Marcel Ciolacu și-a început săptămâna în forță, cu întâlniri cruciale pentru viitorul țării. Dacă în urmă cu ceva timp susținea că nu vrea să aplice noi taxe pentru români, acum urmează cel mai negru scenariu, mai ales că este nevoie de bani care să acopere gaura de la buget. Pe surse am aflat că se pregătesc noi biruri, care vor împovăra și mai mult poporul sărăcit de deciziile politicienilor. Rămâne de văzut care va fi planul noului premier, dar apreciez că astăzi a adus la discuții reprezentanții marilor retaileri. Este nevoie de mai multă fermitate din partea statului pentru a permite accesul alimentelor românești la rafturi, o acțiune care cu siguranță va avea impact pozitiv asupra prețurilor tot mai mari.

V-am mai spus și o repet: nu am afinități politice, nu am parteneriate cu vreun lider sau altul. Sunt, prin formațiunea mea, liberală. Cu toate acestea eu susțin orice român care demonstrează că luptă pentru români. În această seară are loc întâlnirea care ar putea tranșa pensiile de lux ale privilegiaților. Ministrul Muncii, Marius Budăi va discuta, prin videoconferință cu reprezentanții Comisiei Europene. Dar vedem că izbucnește un nou mare protest, după ce specialii blochează instanțele ca să nu rămână fără beneficiile grase de la stat. Iar românii ce ar putea să mai înțeleagă?

Văd în fiecare zi umilințele. Dar eu am niște principii clare: muncește și vei uita să te mai plângi. Îngrijește-te de ce ai, fa rai din ce ai, ajutați copii, ajutați nepoții cu plimbarea, cu povestea, cu vorba bună, cu mâncarea, cu făcutul curățeniei, cu supravegherea. Sunt atâtea lucruri pe care le poți face când vrei sa ai parte de dragoste! Trebuie sa si oferi, nu poți doar sa ceri! Și dacă va par prea tânăra sa ma credeți pe cuvânt, luați-l exemplu pe bunicul Ioan care astăzi a fost vizitat de Dacian Ghiță, primul copil care i-a pășit pragul să învețe meserie, să îi aducă o alinare, încurajare, îmbrățișare! Bucurie de nedescris ce poate un suflet de copil oferi unui om in vârsta, cu o cruce mai mare decât el! Și ce credeți, crucea așa mare cum îi este nu o taie, nu renunța la ea căci ii va fi pod in viața de apoi, îl va ajuta si va traversa la Domnul când alții care au abandonat lupta si și-au tăiat crucea, ca sa fie mai ușoară, vor rămâne blocați intre lumi cumva.

Mă bucur când regăsesc in societate solidaritate, unitate, determinare să sărim in ajutor! Vedeți mai târziu in emisiune frumoasa lecție de viața data de bunicul Ioan si minunatul Dacian!Dacă am conștientiza ca in bucurie procesul de îmbătrânire încetează poate ca nu ne-am mai scandaliza atât de tare, nu ne-am mai ura invidia otrăvi împiedica unii pe alții. Am face totul ca noi sa fim bine și in jurul nostru sa fie senin. Am trăi sentimentul de uniune cu totul, am respecta nu doar omul, ci și natura, animalele, viața in toată esența ei cu toată creația divina!

E tabu sa vorbești despre pace! Războiul vinde. De ce sa vorbești despre sănătate când Big Pharma are medicamente pentru tot. Ni se vând nu doar iluzii, ci și roluri, spune-mi cine vrei să fii, ca să știu ce medicament îți prescriu! Isterie medicală cu suplimente, alimentare netestate dar comercializate că sunt bine promovate, cu mari efecte secundare riscante pentru sănătate. Antidepresive pentru cei mai mici și cei mai mari, când totul se poate rezolva atât de simplu și ușor, cu atenție, disciplina, hrana sănătoasă, iubire! Terapia cea mai simplă e întoarcerea la familie, la matca, la sursa ta de viata! Simplitatea a ajuns să fie scumpă. Îmi povestea o doamna ca, după o căsnicie de 30 de ani, s-a trezit divorțată și fără averea acumulata in tot acest timp și a luptat să înțeleagă de ce i se întâmplă ei. Cum poate pierde totul într-un minut când de fapt după câteva săptămâni de simplitate, ea cu ea si cu Dumnezeu, si-a dat seama ca este un câștig si nu o pierdere, că există viață si după divorț si ce viața minunata, ca poți fi stăpân pe gândurile si acțiunile tale si viața sa îți scoată in cale persoanele potrivite cu care faci totul de la sine!

Simplitatea, bucuria fireasca, natura care e vie, pentru ca soarele e strălucitor, cerul e albastru, ca păsările cânta, fluturii zboară. Și apropo de fluturi: ce viața scurta și intensa au: in doua zile sunt si ei bebeluși, devin adulți, se îndrăgostesc, îmbătrânesc si ei si mor! Vedeți, fiecare poveste are profunzimea ei si lecția ei! Sa ne bucurăm de a noastră si sa o trăim fără regrete. Avem suficiente subiecte grele zi de zi! Sa trecem prin ele cu zâmbetul pe buze si cu încredere deplina ca e bine si va fi din ce in ce mai bine! Și nu uitați: când mintea noastră, când inima noastră se îndreaptă către Dumnezeu, totul devine ușor. Așadar eu, Alexandra Păcuraru, vă invit să ne dăm mâna cu demnitate și să luptăm pentru a face România suverană.

Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.