În 1 ianuarie, prima zi a anului calendaristic, se sărbătorește Tăierea-împrejur, cea după trup a Domnului

La 1 ianuarie, în prima zi a anului calendaristic, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare prăznuiește Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare.

Tăierea-împrejur a fost un legământ între Dumnezeu și Avraam, patriarhul care așa cum spune părintele Cleopa a trăit înainte de legea veche cu 430 de ani, din a cărui seminție, după credință, se trag toate popoarele pământului.

„Nu numai poporul evreiesc, ci toate popoarele, după credință. Căci zice Sfânta Scriptură: ‘Și a crezut Avraam lui Dumnezeu și i-a socotit lui întru dreptate’ (Facerea 15, 6). Deci toți care cred în Dumnezeu se numesc ‘fiii lui Avraam’ după credință, nu după trup, cum este poporul evreu”. („Predicile Părintelui Cleopa Ilie”; Predici la Sărbătorile de peste an, Ed. Christiana, 2001)

Această tăiere-împrejur a închipuit botezul din legea darului și nu era un lucru de ajuns spre mântuire, ci o închipuire și o umbră a Evangheliei.

Dumnezeieștii Părinți spun că pentru șapte pricini Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a primit tăierea-împrejur a trupului Său

Întâia pricină a fost ca să arate la toată lumea că El a venit cu trup în lume, că în adevăr a avut trup omenesc.

A doua pricină pentru care Hristos Mântuitorul lumii S-a tăiat împrejur a fost ca să plinească legea dată de Dumnezeu lui Avraam; ca să nu pară că a venit să strice legea. Mântuitorul a împlinit legea, primind până și tăierea-împrejur. Dar fariseii și cărturarii zavistnici, cei despre care Mântuitorul spune: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele proorocilor și împodobiți pe ale drepților. Și ziceți: De am fi fost noi în zilele părinților noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Astfel, dar, mărturisiți voi înșivă că sunteți fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceți măsura părinților voștri! Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei?” (Matei, 23, 29-33), spuneau că a venit să strice legea.

Acestora Hristos le-a arătat: „Să nu socotiți că am venit să stric legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să plinesc” (Matei 5, 17).

A treia pricină pentru care Hristos a primit tăierea-împrejur a fost ca să ne slobozească pe noi din robia legii și de tăierea împrejur cea după trup.

A patra pricină pentru care Hristos Mântuitorul lumii S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să ne învețe pe noi ascultarea. Așa cum a ascultat până la patimă de Părintele Său, așa și acum, la naștere, a ascultat să primească tăierea-împrejur ca să arate că e ascultător Părintelui Său, împlinind porunca cea veche dată lui Avraam de El.

A cincea pricină pentru care S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să meargă înainte ca un conducător sau înaintemergător și să învețe pe fiii Săi după dar că El este gata să sufere toate și să împlinească toate poruncile legii; să primească cele ale legii, cum i-a spus Sfântului Ioan Botezătorul la Iordan: „Lasă acum, că se cade nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15); adică toate cele ale legii vechi.

A șasea pricină pentru care Mântuitorul nostru S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să ne arate mila, îndurarea, dragostea cea nemărginită și bunătatea Sa. „(…) Căci mai înainte de a Mă iubi voi pe Mine, vreau să vă arăt câtă dragoste am Eu față de voi, că încă din pruncie vreau să-Mi vărs sângele și să primesc cele ale legii pentru voi”. („Predicile Părintelui Cleopa Ilie”)

A șaptea pricină pentru care Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a lăsat tăiat împrejur a fost pecetluirea tăierii-împrejur, încetând acum tăierea-împrejur după trup, a legii vechi, care a ținut 2406 ani, adică de la Avraam până la Hristos.

De acum înainte nu va mai fi tăiere-împrejur făcută de mână, ci altă tăiere-împrejur, mai înaltă, mai duhovnicească.

„Căci trebuie să se nască o altă tăiere-împrejur, prin credință, cum o numește dumnezeiescul Părinte Maxim: tăierea-împrejur cea în duh, a inimii (Filocalia, vol. II, p. 136). De aceea marele apostol Pavel spune: ‘În Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur’, ci ‘făptura cea nouă’. Care făptură nouă? Când ne-am făcut noi noi și făptură nouă? În Sfânta Taină a Botezului. El este tăierea-împrejur duhovnicească, nevăzută, nefăcută de mână, prin care ne-am făcut și făptură nouă, prin Hristos Iisus. Deci botezul este tăierea-împrejur a tot creștinul, tăierea-împrejur nu trupească, ci duhovnicească, preasfântă și mântuitoare, plină de toată curățenia și sfințenia lui Dumnezeu”. („Predicile Părintelui Cleopa Ilie”)

Despre tăierea-împrejur cea duhovnicească a creștinilor Părintele Cleopa face cunoscut cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul: „Tăierea-împrejur cea duhovnicească este tăierea-împrejur a simțirilor pătimașe ale sufletului rațional către toate cele ce se nasc și pier”. (Filocalia, vol. II)

„Dacă zavistuim, hulim, urâm, dacă poftim răzbunare, argint, desfrâu, beție, lăcomie, corupție, nu suntem tăiați împrejur. În acest caz, nici noi, creștinii, nu avem tăierea-împrejur cea duhovnicească.

Deși ne-am botezat și ne-am lepădat de satana și de toate lucrurile lui, suntem și noi netăiați împrejur la inimă, la urechi și la ochi, suntem orbiți de satana și de momelile lui. Deci, să ne ajute Mântuitorul și să nu fim și noi ca fariseii și cărturarii de altădată, netăiați împrejur la inimă și la urechi și la ochi. Să deschidem ochii inimii și urechile sufletului, să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și să deschidem ochii minții, să veghem și să primim planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii și să facem poruncile Lui, să tăiem de la noi tot păcatul: și din lucrare, și din poftă, și din gândire. Numai atunci dovedim că suntem tăiați-împrejur cu tăiere nefăcută de mână, cu tăierea-împrejur cea duhovnicească, nu a legii vechi, ci a legii darului. („Predicile Părintelui Cleopa Ilie”)

Sfântul Vasile cel Mare

Tot în 1 ianuarie, Sfânta Biserică prăznuiește pe cel mai mare ierarh al său, Sfântul Vasile cel Mare, „pe stâlpul cel de foc, pe gura cea de foc a Duhului, pe Marele Vasile, cum ați auzit poate azi, cântându-se la dumnezeiasca Liturghie.

El a fost cel mai ager la minte și cel mai sfânt și mai prevăzător cu mintea dintre ierarhi. Toate soboarele ecumenice și locale care s-au ținut, în diferite vremi și locuri, au ținut seama de autoritatea canoanelor lui”.

(„Predicile Părintelui Cleopa Ilie”; Predici la Sărbătorile de peste an, Ed. Christiana, 2001)