CREȘTINII PRĂZNUIESC ADORMIREA MAICII DOMNULUI SAU SFÂNTA MARIA MARE

În fiecare an, la 15 august este marcată Adormirea Maicii Domnului, unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, ultimul în tradiția Anului bisericesc.

Aceeași denumire o poartă ziua și în calendarul greco-catolic și romano-catolic, semnificând Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria.

În această zi este marcată și Ziua Marinei Române, Maica Domnului fiind patroana spirituală a marinarilor. Se fac serbări la malul mării, dar și în orașele dunărene.

Potrivit Rador, în Sfânta Scriptură nu se menționează nimic despre moartea Maicii Domnului, însă cântările de la Vecernia și Utrenia sărbătorii vestesc adevărata tradiție a Bisericii pentru această zi sfântă.

În această zi Maica Domnului „a fost luată” de Dumnezeu în împărăția Sa cerească, în deplinătatea vieții ei sufletești și trupești.

Atunci când a binevoit Hristos, să ia la Sine pe Maica Sa, cu trei zile mai devreme a făcut-o să cunoască vrerea sa printr-un înger, care i-a vestit mutarea ei de pe pământ la viața cerească.

După ce Maica Domnului s-a rugat la Muntele Măslinilor, s-a întors acasă și a pregatit cele necesare pentru îngropare, și-a împărțit văduvelor sărace veșmintele sale, și-a luat iertăciune de la toți, apoi culcându-se pe pat, s-a rugat pentru lume și pace, a binecuvântat pe cei de față și și-a lăsat sufletul în mâinile Fiului și Dumnezeului ei.

Apoi au venit la casa Maicii Domnului din Ierusalim toți Apostolii lui Hristos, care au ridicat patul și au petrecut, până la mormânt, în satul Ghetsimani, trupul Maicii primitor de Dumnezeu.

După așezarea în mormânt a trupului, apostolii au zăbovit acolo încă trei zile, în așteptarea Apostolului Toma, auzind neîncetat glasuri îngerești.

La sosirea acestuia, s-a deschis mormântul pentru el, născând minunare la aflarea veștii că sfântul trup al Maicii Domnului nu mai era acolo, ci numai giulgiul ei, spre mărturie a mutării Născatoarei Domnului, cu întruparea ei, la ceruri.

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mare

În tradiția noastră, ziua mai este numită Sfânta Marie Mare, Sântămăria sau Uspenia.

Înainte de 15 august se fac pelerinaje la mănăstirile care poartă hramul Sfintei Mării, acolo unde credincioșii duc daruri, bucate, fac danii pentru călugări și pentru ocrotirea familiei și a pruncilor.

În Maramureș există obiceiul ca în fiecare zi din post, la ceasurile serii, lumea să se adune la biserică și să învețe și să înalțe cântări Maicii Domnului.

Conform tradiției, la țară, în vii, se angajează pândarii și se spune că se „leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri.

În Moldova, ca și în alte zone din țară, Sfânta Maria Mare este considerată „a morților” fiind pomeniți toți cei ce au numele pornind de la cel al Preacuratei, numai la Sfânta Maria Mică, pe 8 septembrie, fiind sărbătoare pentru cei vii, prilej de sărbătoare pentru cei care poartă acest nume.

Pe de altă parte, ziua de 15 august marchează un hotar, acum se adună ultimele plante de leac, sau flori și se pun la icoana Preacuratei considerându-se că, astfel sunt bune de leac, acum putem afla cum va fi toamna ce urmează.

Tot tradiția spune că între cele două Mării, în perioada 15 august – 8 septembrie, este momentul prielnic al semănării grâului, care arată cum dintr-o sămânță, aparent moartă, se va naște un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

Alte obiceiuri de Sfânta Mărie Mare arată că în această zi nu se face joc, ci doar a doua zi feciorii își organizează jocul în sat.

De asemenea, ciobanii desfac staulele, stânele încep să coboare la țarina de lângă sat, dupa cum e vremea, să nu-i prindă omătul acolo.

Se caută dacă au ajuns cucuruzii (porumbul) ”în lapte”, se fierb sau se frig pe jar ca o mâncare specifică sărbătorii.

Totodată stuparii cercetează producția albinelor și recoltează primii faguri cu miere, pe care îi împarte cu familia și fac daruri de miere ca să guste și cei care nu au stupi.