Astăzi, de Adormirea Maicii Domnului, sper că sunteți mai liniștiți și mai încrezători în viitor. Mi-aș dori să vă regăsiți optimismul pe care l-am pierdut treptat, în cei 33 de ani de libertate fără opreliști și fără mult prea multe, de la Revoluție încoace. Dar nu doar optimismul, dragii mei, ci și dorința de a lupta pentru a transforma această frumoasă țară sper că renaște în noi toți.
Dacă ne gândim că suntem prea mici ca sa schimbăm cu adevărat lucrurile, apoi niciodată nu vom reveni acolo unde ne este cu adevărat locul. Așa cum spunea marele Marin Preda: o furnică nu poate răsturna un munte, dar îl poate muta din loc, bucățică cu bucățică. Așa și noi, trebuie să facem tot ce putem mai bun cu ce avem, la locul de muncă, în familie sau în societate. Trebuie să ne scuturăm de praful indiferenței și al indolenței. „Las-o că merge și așa” este o boală grea, de care este necesar să ne vindecăm. Sunt soluții, avem la îndemână tratamentul necesar. Puțină voință ne mai trebuie. Uniți schimbăm mentalități, societatea și, împreună țara și destinul ei. De prea multă vreme ne căutăm sensul și rostul, iar acum, când istoria se scrie, cu sângele nevinovaților, sub ochii noștri, nu putem să ne prefacem că nu vedem.
Războiul nedrept, pornit de Rusia, trebuie să ne trezească și să ne responsabilizeze. E momentul să redevenim stâlp în această regiune, pilon pentru democrație și dreptate. Mediator și aducător de pace. Gradina Maicii Domnului e înconjurată de flăcări. Din toate părțile. La est avem invazia maniacului planetar Putin, ale cărui ingerințe în politica internă a altor națiuni provoacă tensiuni grave în Balcani. Bulgaria și Serbia se confruntă cu crize politice iar Kosovo e la un pas să pună iar mâna pe arme.
Inima Europei suferă palpitații imense din cauza lui Viktor Orban, care nu s-a ferit niciodată să ia apărarea Kremlinului și, mai grav, are aceleași pretenții expansioniste. Și cu toate acestea, Budapesta este mult mai viabilă decât Bucureștiul pentru marii investitori. Într-o localitate din Ungaria, aflată la nici 90 de kilometri de Oradea, va începe anul acesta construcția unei fabrici de baterii pentru mașini electrice. Investiția totală va fi de 7,3 miliarde de euro, iar primul client anunțat este unul dintre cei mai mari producători de mașini de lux din Germania.
Liderii politici din țara vecină au creat mediul propice pentru companiile care fac jocurile economice la nivel mondial, ungurii au atras atât Mercedes, cât și BMW. Și ne uităm cu durere la noi în curte, cum România nu a reușit să mai atragă un alt producător auto de când Ford a preluat fabrica de la Craiova din 2007. Compania care investește acum în Ungaria este una chineză, deține deja o uzină în Germania, iar printre clienții ei se numără și Tesla Motors. Și cum să nu se investească în țări care au infrastructură sau un sistem fiscal care nu sperie angajatorii. România este ca o casă dărăpănată, în care pereții stau să cadă la propriu. Iar geamurile sparte lasă să intre frigul năprasnic. Și e de mirare că am ajuns așa. Noi, românii, suntem un popor muncitor și harnic, ce și-a croit, prin multe nevoi și neajunsuri, un destin în acest colț de lume. Cândva, contam.
Astăzi, nu ne mai bagă nimeni în seamă. De ce? Păi răspunsul e simplu: din cauza alegerilor noastre. Din cauza nepăsării cu care tratăm lucrurile cu adevărat importante. Iar când punem la cârmă stăpâni și nu conducători de neam, atunci ne merităm soarta. Iar această țară încă are valori și modele demne de urmat, dar pe care le ignorăm complet. România a încheiat Campionatul European de Canotaj de la Munchen cu 5 medalii de aur și 3 de bronz și s-a clasat pe locul doi în clasamentul general, performanța sportivilor noștri fiind depășită doar de Marea Britanie. Astăzi, când acești campioni s-au întors acasă, încărcați de glorie, niciun oficial din Guvern nu i-a așteptat pe aeroport. Ministrul maghiar al sportului românesc comite iar o nouă gafă de proporții și dă o palmă grea întregii națiuni. Eduard Novak pare interesat doar de hochei și de echipele de fotbal finanțate de Budapesta, pentru care se cântă nu imnul României, ci acela al Ținutului Secuiesc. Nu este de mirare că și liderii coaliției s-au cam săturat de aceste gesturi făcute de ministru și l-au trecut pe lista posibililor remaniați. Avem nevoie de conducători puternici și care își iubesc țara și poporul pe care trebuie să îl păstorească. Nu vreau să generalizez, nu spun că toți aleșii patriei sunt la fel. Dar când prea mulți sifonează banii noștri pentru ei și pentru ai lor, să nu ne mirăm că ne cad podurile, că șoselele sunt capcane ale morții și că investitorii serioși fug de noi mâncând pământul.
E drept că și războiul reprezintă o cauză, dar nu e singura. De ce sunt politicienii noștri așa? Răspunsul este tot unul simplu: pentru că văd că li se permite. E timpul să nu mai fugim de responsabilități. Nu mai e cazul să ne ascundem după alții pentru greșelile noastre. Să nu mai așteptăm ca schimbarea să vină de sus, suntem datori în fața copiilor și a nepoților noștri să ne hotărâm azi, în acest ceas cumplit al istoriei, destinul. Asta dacă vrem să le lăsăm ceva în urma noastră. Altfel, vom fi generația care și-a pierdut țara. Să ridicăm din noroi tricolorul și să îi redăm strălucirea de odinioară! România are resurse naturale, dar mai ales umane, de a renaște din propria cenușă. Putem construi din aceste ruine în care ne aflăm, o patrie în care să ne ținem pruncii acasă ca să nu-i mai trimitem pribegi, cu jalba sărăciei în băț, la porți străine. Ține de mine, de voi, dragi telespectatori, dar mai ales de voi, stimați politicieni, să conștientizați acest moment de cotitură pentru omenire, dar mai ales pentru noi, ca popor.
Repet această retorică, pentru că îmi doresc să pricepeți și să vă ridicați la înălțimea vremurilor pe care le trăim. M-am săturat să citesc sute de emailuri și mesaje, în care telespectatorii și ascultătorii Realitatea Plus ne semnalează nedreptăți, durere, lipsuri. Îmi pare rău că nu pot să răspund la toate, dar încerc să sintetizez și să prezint decidenților problemele reale, pe care adesea le ignoră. Și mă bucur să văd că sunt și politicieni serioși, care iau în seamă plânsul poporului. Trebuie și putem, dragilor, să ne recuperăm țara. Și o putem face prin muncă și seriozitate, fără jumătăți de măsură. Fără decidenți care umblă cu ocaua mică pentru popor, în timp ce ei își umfla buzunarele ca să aibă cât pentru zece generații de aici înainte.
Vedem cum, în plină criză energetică, angajații Hidroelectrica, compania de stat care e lider în producția de energie electrică încasează salarii uriașe. Directorul executiv ia în fiecare lună în jur de 15 mii de euro. Adică exact cam cât încasează 75 de bunici cu pensia minimă, în fiecare lună. Pentru noi, prețurile duble sau chiar triple la unele produse, servicii și facturi ne apropie de falimentul personal. Între timp, noii ciocoi nu suferă, ba chiar reușesc să facă investiții uriașe. De exemplu, fostul prefect al Constanței, actualmente șef la direcția care emite Buletine, a achiziționat cu 650 de mii de euro o clădire-monument istoric din municipiul de la malul mării. Cum și-a permis această achiziție este un mister total. El a fost toată viața bugetar, iar banii pe care îi are conform declarației de avere nu totalizează valoarea monumentului.
Nu atribui eu vinovăția, las justiția sa își urmeze cursul în astfel de cazuri. Dar, în timp ce antreprenorii de bună-credință se zbat să păstreze locurile de muncă și aduc bani la stat, cu mari sacrificii, unii fericiți ai sorții se lăfăie în lux, după ce au băgat adânc mâna în buzunarul statului. Corupția paralizează progresul oricărei națiuni iar noi suntem sufocați total. Ne lovim de ea pe toate palierele. Un alt scandal zguduie sistemul de Sănătate. Fostul director al Spitalului Malaxa, acuzat că a furat 2 milioane de euro de acolo, a fost numit la conducerea unei unități medicale din Jibou. Vă dezvăluim în această seară cum a pus presiuni pe angajații de aici și metodele prin care a căpușat instituția la cârma căruia a fost pus. Avem un început de săptămână încărcat de subiecte grele. Alături de dumneavoastră și de invitații mei vrem să căutăm și soluții.
Pilda zilei de astăzi, de la Realitatea Plus, ne-a amintit că sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia. Noi, trebuie să avem grijă de această grădină din sufletul nostru, ca tot ce este acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe. Sa muncim cu toată puterea și bucuria! Avem toate motivele!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir