O nouă provocare de a căuta răspuns la întrebarea simplă pe care ne-o adresăm cu toții: de ce nu se poate să schimbăm ceva în această țară? De ce este mai ușor să rămâi complice la neputință? De ce ne complăcem cu ușurință, atunci când ne lovim de incompetenta? De prostie? De rău-voitori? De ce nu ne revoltăm și nu tragem de mână vinovații, pentru ca lucrurile să revină pe făgașul normal în această țară?
România baronilor locali este o țară în ruine: 53 de poduri stau să cadă și nimeni nu reacționează! Asta este țara in care nici după ce se moare nu se face ceva! Politicienii incapabili sau corupți, se joacă la propriu cu viețile noastre. Iar noi dormim, nepăsători în somnul în care ne adânciră barbarii de tirani. Nu cei de afară, ci chiar aceia de pe meleagurile noastre. Ciocoii care au luat frâiele țării și o conduc precum propria lor moșie, ca și cum ar fi stăpâni pe vecie, și nu vremelnici. Incompetența și slugărnicia față de culorile de partid au devenit noile devize pe care sunt puși în funcție-cheie oameni care doar distrug, în loc să construiască.
Apropo de moarte și incompetență: în spitalul din Suceava au murit 3 bebeluși și ca răsplată pentru meritele manageriale, directorul a fost promovat de ministrul Alexandru Rafila sa se ocupe de sănătatea dumneavoastră! Negustorii morții sunt cei numiți să aibă grijă de noi! Asta este Români, țara în care nu se respira de frica! Asta este o boala grea și dacă nu acționezi din timp devine incurabila! Degeaba îți găsești curajul în baston, că nici voce, nici forța, nici putere de muncă nu mai e, pentru a repara ce cu multă indiferenta criminală s-a distrus. Și suferim de o neîncrederea cronică în dreptate, in oamenii cocoțați în funcțiile cele mai importante. A dispărut empatia celor ce decid astăzi, din pix, sănătatea noastră și a copiilor noștri!
Nu știu dacă în Ucraina sunt atâtea poduri cu risc de colaps în contextul războiului! Noi nu avem nevoie de război, că-l avem pe cel dintre noi, nu avem nevoie de bombe că oricum cad! Spitalele ard, autostrăzi oprite de la construcție ba pentru că-s gâze, gândaci, ursuleți și omuleți care sunt plătiți sa facă nimic. Cel mai bine plătit sa încurce și aici, și aici! Și uite așa, in ani, tragi linie și ai nimic! Sau mai grav, ai mai puțin decât ce ți-au lăsat cei de dinaintea ta. Iar ei cu trudă și sânge au construit o țară, o națiune, pentru ca alții să aibă ce să prăduiască și să distrugă! Bine ca se face gălăgie. Si cum sa nu se facă, atunci când oamenilor a început sa nu le mai placa sa își asume responsabilitatea pentru faptele lor și rămân încătușați in jocul defensiv! Câți își doresc libertate? Sau nu își mai doresc pentru ca asta înseamnă și multa responsabilitate! Ce ne sperie așa tare? Lucrurile care ajung să-ți frângă inima îți repară vederea!