Prea mult rău este în jurul nostru, prea multe vești proaste, prea multă tristețe. Nu pot să nu mă întreb cum am ajuns aici. De ce atâta ură și încordare? Când și unde ne-am pierdut busola? Pe cea personală, dar și pe cea colectivă. Am uitat de valorile pe care s-a construit, cu trudă, acest neam, acest popor. Am uitat de sacrificiile făcute de înaintașii care ne-au asigurat pacea fragilă, pentru ca noi să avem parte de stabilitate și prosperitate. De ce repetăm greșelile istoriei și o facem, de fiecare dată, la un nivel mult mai grav? Am uitat de credință, de cea în Dumnezeu, dar și de cea dintre noi.
Pandemia ne-a îndepărtat în loc să ne apropie. Am ratat această șansă de a ne apropia unii de ceilalți. De a învăța să construim împreună, pentru a avea un viitor mai bun. Am devenit egoiști și privim totul doar din pătrățica nevoilor noastre personale. Nu mai vedem imaginea de ansamblu. Iar lucrurile se deteriorează rapid. Mai aproape de noi este apocalipsa bunătății, a iubirii față de aproape. Suntem orbi și surzi la suferințele celor din jurul nostru și ridicăm ziduri înalte în sufletele noastre, pentru ca dramele altora să nu se suprapună peste ale noastre. Uităm un lucru elementar, dragii mei: cu cat suntem mai buni si avem mai multa grija unul de altul, cu atat Dumnezeu ne vede credința si ne ferește de rele.
Sfântul Marcu Ascetul spunea că fiecare din noi este ajutat de celălat în mod providențial. Astăzi, când bombe cad de-a valma peste tineri și bătrâni, bogați și săraci, vinovați și nevinovați, nu pricepem că oamenii sunt cei care trebuie să schimbe destinul celor din jur. Și trebuie să o facă în bine, și nu în rău. Faptele frumoase mici, făcute des, contează mai mult decât cele mari, făcute doar în prag de sărbători sau la cine știe ce zile mari. Aceste acte de bunătate constante ale oamenilor obișnuiți sunt cele care țin întunericul la distanță. Cu toate acestea, am devenit mai aprigi, ne aprindem din aproape orice. Ardem podurile dintre noi pentru prea puțin, pentru cuvinte spuse fără să judecăm. Reacționăm impulsiv, în grabă, fără analizăm ce îl doare pe cel de lângă noi. Din prea multă răutate cu care suntem înconjurați și bombardați neîncetat, astăzi nu mai putem presupune si cuprinde bunatatea! Iar Sfântul Macarie spunea: „Cu un cuvânt bun și pe cel rău îl faci bun, iar cu un cuvânt rău și pe cel bun îl faci rău”. Doar dacă ne gândim ce putem face noi pentru omul de lânga noi, nu ce ar putea face altul, atunci suntem pe drumul cel bun. Este drept că nici binele nu poate fi făcut cu forța. Unii oameni pur și simplu nu vor să evolueze, e alegerea lor. Dar invers este mai grav. Un om rău poate doborî oricând un om bun. Adesea, în lume, negativitatea este mai puternică decât pozitivitatea și își pune amprenta asupra noastră. Oamenii negativi ne pot trage oricând în jos. Așa că fie trebuie să luptăm să schimbăm mentalitatea aceasta a unora din jurul nostru, fie trebuie să izolăm aceste persoane.
Am uitat să fim români, dragii mei. Privim zilnic ingerința Budapestei în chestiunile interne din Ardeal și acceptăm ca reprezentanții lor, aflați la guvernare, să agite și mai mult spiritele și dorința de separatism în Transilvania. Investițiile masive, făcute de unguri în țara noastră sunt ilegale. Unde sunt serviciile? Unde sunt măsurile ferme împotriva acestor acțiuni expansioniste?
Suntem un popor tolerant, acordăm minorităților drepturi cum nu sunt în alte state. Ba chiar le oferim reprezentare politică la cel mai înalt nivel. Nu este posibil ca un ministru din guvernul României să fie finanțat cu milioane de euro de la Budapesta iar autoritățile să nu reacționeze. UDMR, o fundație ce nici astăzi nu este in regula din punct de vedere legal, are frâiele țării noastre în mâini. În Ungaria, câți români sunt măcar în Parlament? Zero. Suntem umiliți la noi în țară și noi lăsăm capul plecat.
Dar nici cu alți reprezentanți din cabinetul Ciucă nu mi-e rușine. Ministerul Sănătății a fost căpușat ani de zile de indivizi care fac afaceri pe sănătatea noastră. Cerem de urgență remanierea lui Alexandru Rafila, un om în care am crezut enorm, dar care a dezamăgit pe măsură. Nu este admisibil ca un oficial de rangul dumnealui să provoace panică în rândul poporului, pentru că în culise sunt alte jocuri. Și tot despre profit e vorba. Pastilele de iod au fost deja cumpărate și vor expira peste șase luni. Nu miroase a afacere pe care o plătim tot noi, poporul? Cumpărăm, la fel ca și în pandemie cu vaccinurile, cu duiumul. Fără cap, fără un plan concret. Asta în timp ce pacienții urlă de durere pentru că nu au medicamente în spitalele ce stau să cadă peste ei. Când oare vom reveni la meritocrație, măcar în funcțiile-cheie din stat?
Pentru că mă doare când citesc mesajele dumneavoastră, dragi telespectatori, fie cele de pe e-mail, fie cele de pe pagina de Facebook. Și nu am timp să răspund tuturor, însă încerc să sintetizez și să le prezint celor care pot schimba ceva în această țară. Foarte mulți bunici mi-au transmis că voucherele sărăciei nu au ajuns la dumnealor. Banii de la Guvern nu sunt mulți, însă pentru acești seniori, fiecare leuț contează. Autoritățile au promis aceste carduri încă de la începutul lui iunie. Iată că au trecut aproape trei luni și mulți nu au primit aceste ajutoare vitale pentru supraviețuirea lor. Mulți sunt în situații dramatice, stimați politicieni. Cât timp vă mai bateți joc de ei? Vă sunt buni doar din patru în patru ani, atunci când trebuie să pună ștampila pe buletinele de vot? Cât să mai îndure nedreptățile tot mai mari cu care se confruntă? Și culmea, una dintre marile nedreptăți este aceea că la anumite magazine, prețurile pentru cei care cumpără cu acel card social sunt mai mari. Uluitoare setea de îmbogățire a unora, pe suferința celor mai sărmani dintre noi! Acești oameni sunt părinții și bunicii noștri. O țară care nu îți cinstește seniorii, ce lecție predă generațiilor care vin din urmă? Stimați aleși, nu vă e milă de lacrimile care se scurg pe obrajii multora dintre noi? Românii au ajuns sa se împrumute pentru a mai trăi încă o zi, și încă una. Multe familii nu mai au bani pentru mâncare, medicamente și utilități! Este realitatea cruntă pe care milioane dintre ai noștri o trăiesc zilnic din cauza inflației.
Am ajuns să mâncăm din ce în ce mai scump dar și mai prost. Asta pentru că România importă alimente în cantități uriașe, nu că nu am avea la noi în țară. De cele mai multe ori, exportăm doar materie primă și importăm apoi produsele procesate, la prețuri mai mari. Chiar nu putem regla aceste situații? Nu suntem în stare să facem hrană aici, la noi în țară? Sau doar ne plimbăm pe câmp, ca să dam bine la televizor, în timp ce fermierii falimentați de secetă, costurile uriașe și de marii retaileri, își aruncă recoltele că nu au cui le vinde? Degeaba încearcă ministrul agriculturii să liniștească populația. E drept că România va avea pâine și ulei în cantități suficiente pentru următoarea perioadă, dar la ce prețuri nimeni nu poate preconiza exact, în acest moment. Zilnic, în platourile Realitatea Plus sunt prezentate soluții simple care pot fi puse în aplicare pentru a schimba ceva în această țară. Nu le dăm noi, le dau experții. Mi-aș dori ca ele să fie implementate, dacă nu toate, măcar unele dintre ele.
Dragi români, nu sunteți singuri! Suntem aici ca să prezentăm nedreptățile și să forțăm autoritățile să le remedieze. Sper că ne aude cineva. Nu vreau să închei acest editorial fără să amintesc faptul că azi se împlinesc 4 ani de la revoltele din 10 august 2018. Jandarmii care au intervenit în forță și șefii lor care au ordonat represaliile se află încă în cercetare penală. În schimb, huliganii care au instigat la violențe au fost condamnați. După lupte grele în instanțe, protestatarii au reușit să obțină redeschiderea cazului în aprilie 2021. Sper ca într-o bună zi să se facă lumină în acest dosar iar cei vinovați să fie pedepsiți. Totuși, dreptatea în această țară se găsește greu. Nici astăzi nu știm ce s-a întâmplat la Revoluție sau la Mineriade. Să nu descurajăm, să ne păstrăm speranța și să nu încetăm să luptăm pentru ce e bun și drept! Suntem proprii noștri dușmani! Performanta româneasca ,,jupuitul unii pe ceilalți”.
Eu le mulțumesc și celor ce mi-au făcut rău și caută sa îmi facă rău in continuare, pentru că acțiunile lor mă întăresc și mă motivează sa lupt mai tare. Și un scurt mesaj pentru membri CNA- păcat ca atât ați înțeles de funcțiile voastre și căutați să mă amendați pentru orice doar sa creați deranj! Amendați-mă, stați drepți în fata șefilor și bucurați-vă de banii încasați. Să vă tihnească! Timpul este de partea mea, de partea telespectatorilor. Sau credeți ca ei nu văd cum Realitatea Plus mereu plătește, chipurile că greșește și va încalcă nu știu ce cod și lege, când în altă parte va e frica sa Trimiteți vreun avertisment nu vorbesc de amenzi cu toate ca sunteți sesizați și vedeți și voi ca e multa minciuna și nici măcar una buna. Sa nu ma întrebați vreodată de ce nu va respect! Respectul se dobândește, nu se impune cu amenzi mari. Măcar de aceste amenzi ar fi argumentate. Mi-a fost suficient să vă aud o singura discuție și sa îmi dau seama câta sete de a interpreta gresit totul aveți in ceea ce ne privește, neștiind pentru ce ma amendați doar că vreți dinadins sa ne amendați. Abia aștept sa văd și aici o schimbare in bine, in dorința de a mai avea presa liberă și loiala telespectatorilor, sa avem membri CNA numiți pe criterii de performanța și nu numiri politice pe bază de slugărnicie! Lume multa oameni putini. Valabil nu doar in cazul CNA. Vă spun asta cu zâmbetul pe buze, nu port dușmănie! Vi se vor întoarce toate, dar nu de la mine ci din alta parte! Este legea universului. Rău faci, rău găsești! În concluzie sa facem mult bine și cu toată inima căci lumina întotdeauna va învinge întunericul.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
