În aceste vremuri grele pentru noi toți ar trebui sa ne apreciem, sa petrecem mai mult timp de calitate cu persoane dragi sufletului nostru, sa investim în amintirile noastre și plăcerile simple. Avem nevoie să ne deconectăm de la supărări, vești triste, știri alarmiste, prognoze pesimiste. Să călătorim cât avem ocazia, să vizităm locuri noi, să gustăm o mâncare bună, să bem un vin de calitate, să râdem, să ne bucurăm, să trăim!
La insistențele copiilor, am petrecut weekendul în Eforie, la Boutique Citadel, într-o locație pe care, de când am descoperit-o acum 6 ani, o frecventăm destul de des în timpul verii și vă îndemn, dragii mei, să mergeți ori de câte ori aveți posibilitatea în locuri noi în țara noastră, la mare, la munte, la țara, în Deltă, să ținem mai mult cu buzunarul nostru, al românilor, în acest context în care lucrurile se mișcă în direcția greșită.
Sunt vremuri în care fiecare luna mai adaugă un sac de griji pe spinarea tot mai firavă a economiei românești! Viața merge mai departe, cu claritate și maturitate trebuie să ne pregătim pentru ce poate fi mai rău! Am pierdut șansa să investim în prevenție, să vedem cum putem acționa să mai îndreptăm deciziile ce au generat haos!
În energie încă sunt probleme mari, ajutoarele se lasă așteptate, pentru că a fost acest apetit pentru altă promisiune flambată în incompetența și, în loc să alimenteze ajutoarele promise în conturile de pensii deja existente, aleșii caută grăbiți prin Europa producători de carduri ca să le folosiți de câteva ori, apoi le veți arunca. Ori se vor păstra pentru ca se vor reîncărca și in anii ce vor veni? Dacă nu ar fi de plâns ne-am fi amuzat copios, pentru că in final e posibil sa ne coste mai mult tot acest proces de producție a cardurilor prin tari străine decât ajutorul propriu zis! Și întorcându-mă la litoralul nostru absolut superb, dar uitat de Ministerul Turismului, m-am tot întrebat ce se întâmpla cu blocajul din portul din Constanța? De ce sunt probleme in port? Acționăm concret in contextul crizei alimentare mondiale? Criza cerealelor va genera foamete iar ministrul de externe al Italiei spune ca a început deja războiul mondial al pâinii! Și aș mai vrea să vă întreb ceva, dragi politicieni curajoși, demni și patrioți! De ce toti ne sacrificam de la mic la mare, cetățeni de sacrificiu strângem cureaua de ii dam găuri, noi sa strângem mai mult decât ne așteptăm și, la nivel de aparat administrativ, nu schimbați nimic? Ne mai permitem atâtea județe? Economia reala va mai poate susține toti primarii? Toti plimbăreții de hârtii pentru câteva sute, poate mii de locuitori? Cum scade statul cheltuielile? Cum sunteți solidari cu noi? Aveți puteri depline! Nu mai există scuze, se poate dar nu se vrea! De asta angajați tot mai mult la domnul stat?
Dragi telespectatori, realitatea este că trăim cu războiul la ușă, iar în astfel de vremuri, eu cred că este nevoie, mai mult ca niciodată, să ne apropiem unii de ceilalți: copiii de părinți, părinții de copii, frații de frați. Și, împreună de Dumnezeu. Prea mult L-am îndepărtat de noi, prea mult L-am ignorat și, poate, din cauza asta am ajuns într-un punct de resetare. Am urmărit, cu multă durere, atacurile din acest weekend din Ucraina. În Donetsk, rușii au distrus tot ce le-a stat în cale: case, școli și biserici. Cum au ajuns creștinii să lupte între ei? De ce nu se găsește calea pașnică, prin care dialogul să ia locul armelor? Câți oameni trebuie să mai moară, și de o parte, dar și de cealaltă, din cauza orgoliilor unor oameni bătrâni, îmbrăcați la costum, care trimit tinerii să se ucidă între ei? Ultimele cifre, publicate de surse credibile, ne arată amploarea dezastrului provocat de Putin pentru propriul popor: 31.250 de soldați ai armatei invadatoare ar fi pierit deja în luptă.
Mai mult, trupele Kremlinului au pierdut aproape 1.400 de tancuri, 3.400 de blindate, aproape 400 de elicoptere și avioane, dar și 13 nave. Totul, în trei luni de război care parcă durează de o veșnicie. Dacă adăugăm și costul pe care ucrainenii l-au plătit până acum, cifrele în ceea ce privește pierderile armate de ambele părți ajung la cel puțin 60.000 de mii de morți. Undeva la 6.000 de militari și-ar pierde viața zilnic din cauza dorinței de glorie a unor criminali fără milă. Evident, datele sunt estimative, iar amploarea dezastrului va fi cunoscută doar după ce se vor încheia ostilitățile.
Cel mai scump preț este decontat însă de civili: milioane au fugit din calea morții, care pe alți zeci de mii i-a prins însă în case, ori pe drumul către libertate. ONU a anunțat deja că numărul persoanelor strămutate a ajuns la peste 100 de milioane, în întreaga lume, din cauza războiului din Ucraina. Iar semnalele că măcelul se va încheia nu se întrezăresc. După ce Serghei Lavrov, acest Molotov combinat cu Ribbentrop, dar de un cinism infinit mai mare, a fost refuzat în spațiul aerian al aliaților pentru vizita în Serbia, rușii au răbufnit. Amenință iar cu rachetele Satan și cu apocalipsa nucleară, inclusiv România. Mai mult, acest diplomat ratat, agită iar Balcanii care oricum sunt la un pas să explodeze. Retorica veninoasă împotriva Vestului și a libertății inundă televiziunile rusești, acolo unde invitații și moderatorii, vorbesc în hohote de râs despre distrugerea întregii lumi. Niciodată nu a fost vorba în acest război doar despre Ucraina. Țara vecină a fost un pretext pentru Moscova și este doar un câmp de luptă între lumină și întuneric, între vechi și nou, între viață și moarte. Iar dacă Ucraina va fi înfrântă, întreaga omenire va suferi consecințele.
Deja suntem grav afectați de ceea ce se întâmplă acolo. Până la apocalipsa alimentară, suntem la un pas să o trăim pe cea alimentară. Războiul pâinii este un scenariu real iar Vladimir Vladimirovici folosește foametea ca pe o armă. Au făcut-o, în urmă cu opt decenii și naziștii lui Adolf Hitler. Nave cu cereale furate de ruși pleacă zilnic spre porturi aliate Moscovei, precum cele din Siria. Mai mult, invadatorii distrug depozite de grâne și plantează mine pe câmpurile, cândva roditoare, din Ucraina. Și noi, românii, resimțim efectele crizei. Cele mai recente date arată că în țara noastră produsele de panificație s-au scumpit cu 20 de procente în ultimul an, iar prețurile ar urma să crească și în următoarea perioadă. Concret, acum cea mai ieftină pâine costă între 2 și 3,5 lei.
Mai mult, în patiserii și brutării, banalul covrig costă doi lei. Mai grav este că veștile proaste nu se opresc aici. Fermierii români anunță că producția de grâu va fi mai mică în acest an. Inflația oficială a atins pragul de 14% în România, dar experții spun că cifra este mult mai mare. Din păcate, sursa tuturor crizelor este departe de a-și găsi rezolvare. Neregulile de pe piața de energie ies zilnic la iveală iar autoritățile par incapabile să corecteze dezechilibrele care sunt în favoarea producătorilor și furnizorilor, adică a celor care ne fură cu legea în mână.
Un raport ANRE confirmă astăzi ceea ce noi, aici, la Realitatea, am avertizat de mai bine de un an. Băieții deștepți au majorat artificial prețurile, asta doar ca să primească bani mai mulți din plafonarea de la stat. Acestor rechini nu le pasă de lacrimile românilor, de suferința săracilor tot mai împovărați de neajunsuri și nici de faptul că ucid economia. Dacă nu se iau măsuri urgente împotriva hoților care fac profituri uriașe în timp ce ne îngroapă pe noi, mi-e tare teamă să mă gândesc ce se va întâmpla la iarnă. Războiul nu pare că se va opri, iar dependența Europei de energie și gaz rusesc alimentează în continuare măcelul din țara vecină.
Nu aș vrea să închei acest editorial fără a aminti două momente care au clădit lumea modernă. Acum fix opt decenii, pe 6 iunie 1942, SUA au declarat război României și Bulgariei, țări care erau aliatele lui Hitler și ale naziștilor. La scurt timp, americanii au început raidurile aeriene asupra câmpurilor petroliere ale țării noastre. De ce am menționat toate acestea? Pentru că așa cum spunea marele Nicolae Iorga, un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții. Trebuie să ne asumăm, ca națiune, și greșelile. Asta pentru ca să nu le mai repetăm. Dacă începutul celui de-al doilea război mondial ne-a găsit în tabăra greșită, la final am luptat alături de aliați. Iar începutul finalului pentru Hitler a fost ziua de 6 iunie 1944, atunci când a avut loc debarcarea din Normandia.
„Overlord” rămâne cea mai amplă operațiune amfibie din istoria omenirii. Peste 3 milioane de soldați au traversat Canalul Mânecii și au ajuns în Franța ocupată de naziști. Un an mai târziu, pe 8 mai 1945 capitularea Germaniei intra în vigoare, marcând finalul războiului în Europa. Asta dovedește că întreaga lume trebuie să fie unită pentru ca răul care amenință să o cuprindă azi, la aproape 80 de ani distanță, să poată fi învins. Și sfârșitul lui Putin trebuie să înceapă de undeva, nu-i așa?
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
