La 1 ianuarie, în prima zi a anului calendaristic, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare prăznuieşte Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare.
Tăierea-împrejur a fost un legământ între Dumnezeu şi Avraam, patriarhul care aşa cum spune părintele Cleopa a trăit înainte de legea veche cu 430 de ani, din a cărui seminţie, după credinţă, se trag toate popoarele pământului.
„Nu numai poporul evreiesc, ci toate popoarele, după credinţă. Căci zice Sfânta Scriptură: ‘Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i-a socotit lui întru dreptate’ (Facerea 15, 6). Deci toţi care cred în Dumnezeu se numesc ‘fiii lui Avraam’ după credinţă, nu după trup, cum este poporul evreu”. („Predicile Părintelui Cleopa Ilie”; Predici la Sărbătorile de peste an, Ed. Christiana, 2001)
Această tăiere-împrejur a închipuit botezul din legea darului şi nu era un lucru de ajuns spre mântuire, ci o închipuire şi o umbră a Evangheliei.
Întâia pricină a fost ca să arate la toată lumea că El a venit cu trup în lume, că în adevăr a avut trup omenesc.
A doua pricină pentru care Hristos Mântuitorul lumii S-a tăiat împrejur a fost ca să plinească legea dată de Dumnezeu lui Avraam; ca să nu pară că a venit să strice legea. Mântuitorul a împlinit legea, primind până şi tăierea-împrejur. Dar fariseii şi cărturarii zavistnici, cei despre care Mântuitorul spune: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?” (Matei, 23, 29-33), spuneau că a venit să strice legea.
Acestora Hristos le-a arătat: „Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să plinesc” (Matei 5, 17).
A treia pricină pentru care Hristos a primit tăierea-împrejur a fost ca să ne slobozească pe noi din robia legii şi de tăierea împrejur cea după trup.
A patra pricină pentru care Hristos Mântuitorul lumii S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să ne înveţe pe noi ascultarea. Aşa cum a ascultat până la patimă de Părintele Său, aşa şi acum, la naştere, a ascultat să primească tăierea-împrejur ca să arate că e ascultător Părintelui Său, împlinind porunca cea veche dată lui Avraam de El.
A cincea pricină pentru care S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să meargă înainte ca un conducător sau înaintemergător şi să înveţe pe fiii Săi după dar că El este gata să sufere toate şi să împlinească toate poruncile legii; să primească cele ale legii, cum i-a spus Sfântului Ioan Botezătorul la Iordan: „Lasă acum, că se cade nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15); adică toate cele ale legii vechi.
A şasea pricină pentru care Mântuitorul nostru S-a lăsat tăiat împrejur a fost ca să ne arate mila, îndurarea, dragostea cea nemărginită şi bunătatea Sa. „(…) Căci mai înainte de a Mă iubi voi pe Mine, vreau să vă arăt câtă dragoste am Eu faţă de voi, că încă din pruncie vreau să-Mi vărs sângele şi să primesc cele ale legii pentru voi”. („Predicile Părintelui Cleopa Ilie”)
De acum înainte nu va mai fi tăiere-împrejur făcută de mână, ci altă tăiere-împrejur, mai înaltă, mai duhovnicească.
„Căci trebuie să se nască o altă tăiere-împrejur, prin credinţă, cum o numeşte dumnezeiescul Părinte Maxim: tăierea-împrejur cea în duh, a inimii (Filocalia, vol. II, p. 136). De aceea marele apostol Pavel spune: ‘În Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur’, ci ‘făptura cea nouă’. Care făptură nouă? Când ne-am făcut noi noi şi făptură nouă? În Sfânta Taină a Botezului. El este tăierea-împrejur duhovnicească, nevăzută, nefăcută de mână, prin care ne-am făcut şi făptură nouă, prin Hristos Iisus. Deci botezul este tăierea-împrejur a tot creştinul, tăierea-împrejur nu trupească, ci duhovnicească, preasfântă şi mântuitoare, plină de toată curăţenia şi sfinţenia lui Dumnezeu”. („Predicile Părintelui Cleopa Ilie”)
Despre tăierea-împrejur cea duhovnicească a creştinilor Părintele Cleopa face cunoscut cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul: „Tăierea-împrejur cea duhovnicească este tăierea-împrejur a simţirilor pătimaşe ale sufletului raţional către toate cele ce se nasc şi pier”. (Filocalia, vol. II)
„Dacă zavistuim, hulim, urâm, dacă poftim răzbunare, argint, desfrâu, beţie, lăcomie, corupţie, nu suntem tăiaţi împrejur. În acest caz, nici noi, creştinii, nu avem tăierea-împrejur cea duhovnicească.
Deşi ne-am botezat şi ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui, suntem şi noi netăiaţi împrejur la inimă, la urechi şi la ochi, suntem orbiţi de satana şi de momelile lui. Deci, să ne ajute Mântuitorul şi să nu fim şi noi ca fariseii şi cărturarii de altădată, netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi şi la ochi. Să deschidem ochii inimii şi urechile sufletului, să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi să deschidem ochii minţii, să veghem şi să primim planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii şi să facem poruncile Lui, să tăiem de la noi tot păcatul: şi din lucrare, şi din poftă, şi din gândire. Numai atunci dovedim că suntem tăiaţi-împrejur cu tăiere nefăcută de mână, cu tăierea-împrejur cea duhovnicească, nu a legii vechi, ci a legii darului. („Predicile Părintelui Cleopa Ilie”)
Sfântul Vasile cel Mare
Tot în 1 ianuarie, Sfânta Biserică prăznuieşte pe cel mai mare ierarh al său, Sfântul Vasile cel Mare, „pe stâlpul cel de foc, pe gura cea de foc a Duhului, pe Marele Vasile, cum aţi auzit poate azi, cântându-se la dumnezeiasca Liturghie.
El a fost cel mai ager la minte şi cel mai sfânt şi mai prevăzător cu mintea dintre ierarhi. Toate soboarele ecumenice şi locale care s-au ţinut, în diferite vremi şi locuri, au ţinut seama de autoritatea canoanelor lui”.
(„Predicile Părintelui Cleopa Ilie”; Predici la Sărbătorile de peste an, Ed. Christiana, 2001)
