Oricât ar părea de paradoxal, există și în România profesori care fac școala mai atractivă și schimbă sistemul încet, din interior. Sunt profesori care şi-au dat seama că metodele clasice de predare sunt complet învechite și nu îi mai atrag pe elevi, așa că au venit cu ceva nou la clasă. Au început să predea materia prin intermediul jocurilor, iar interesul copiilor a crescut imediat. 50 de profesori au câştigat anul acesta concursul „Creatori de educaţie”, o competiție organizată de minister. Îi cunoaștem pe câțiva dintre ei într-un nou reportaj din campania „Old School, New School”.
„Fii bun cu ceilalţi. Fii bun şi cu tine. Îmbrăţişează-te. Bate pe umeri. Bravo mie! Am încredere în mine. Sunt puternic. Ştiu că pot, oricât de greu ar fi”.
La începutul orei, doamna învăţătoare Consuela Colţan dispare brusc, iar în locul dumneaei apare… Actorel, o marionetă cofecţionată chiar de ea.
„Doamna învăţătoare m-a rugat să o ajut astăzi să mai fac eu o oră de recapitulare cu voi înainte să vă predea dumneaei adunarea şi scăderea cu trecere peste ordin”, le explică Actorel copiilor.
Proiectul cu care Consuela Colțan a intrat în concurs se numeşte „Şcoala marionetelor”. O metoda inedită, care face orele de clasă mai plăcute. Combină predarea tradiţională cu metode de teatru aplicat, iar totul pare doar o joacă.
„Variante. Te rog. 241, foarte bine, 245 corect, 243 corect, 249 corect, mai avem variante, 247 corect, bravoooo, sunteţi extraordinar de atenţi”.
La ora de matematică, copiii au fost împărţiţi pe mai multe grupe şi fiecare a primit câte o sarcină. Unii să facă operaţii cu ajutorul unor riglete, alţii cu cifre scrise pe pietre ori sfere, alţii să dea cu zarul sau să îşi încerce nororcul la o ruletă de jucărie pentru a vedea ce exerciţii le pică. În mijlocul clasei a fost improvizată o şosea din hârtie colorată pe care elevii trebuie să mişte maşina între două intervale determinate de nişte numere.
„Suntem clasa a II-a şi când vin personajele la noi totul este foarte uşor, pentru că personajele ne ajută să înţelegem mai uşor”, spune Alexia.
„Zici că mă joc un joc cu prietenii”, mărturisește și Antonia.
Consuela Colţan este unul dintre profesorii care încercă să schimbe din interior sistemul rigid. A înţeles că metodele de predare vechi de zeci de ani nu se mai pot aplica generaţiilor de astăzi.
„Te formează sistemul, dar tu te reinventezi tot timpul, pentru că trebuie să fii la curent cu tot ceea ce este nou şi, mai ales, să te adaptezi noilor generaţii de copii… Este greu să ieşi din zona de confort, însă trebuie să vrei acest lucru şi să pui pe primul plan elevul, altfel nu ai cum”, spune învățătoarea Consuela Colțan.
– Ia uite cine a venit, cine este?
– Quintus.
– El este ?
– Da.
– Ce v-a învăţat, Antonia?
– Ne-a învăţat litera q de mână în clasa a I-a.
Mergem mai departe în comuna Radovanu din judeţul Călăraşi să-l cunoaștem pe învăţătorul Marian Cîrlig.
– V-aţi conectat toţi?
– Da.
– Ok. Îi dăm drumul? Start. Are you ready?
– Yeees.
– Să vedem. Dublul numărului 1250 este… Haideţi, repede.
A concurat şi a câştigat cu un proiect intituitulat: Tehnologia – „Arma” de supravieţuire în viitor. A observat că, încă de la clasa I, copii vin la şcoală cu smartphone-uri şi chiar cu tablete. Aşa că, în loc să facă poliţie la oră, a decis să transforme asta într-un atu.
„Folosesc la toate disciplinele de învăţământ din planul-cadru, dar numai maximum 5-10 minute în timpul unei activităţi, maxim. Rar mă duc la 10 minute, depinde de complexitatea temei pe care o am de abordat. Pentru că nu trebuie să uităm un lucru, că tehnologia poate să aducă şi lucruri foarte frumoase în viaţa noastră, dar trebuie să îi învăţăm şi care sunt riscurile folosirii abuzive a tehnologiei şi folosirii necontrolate”, explică învățătorul Marian Cîrlig.
A participat la un curs, s-a documentat şi a găsit pe internet o mulţime de programe şi aplicaţii cu care elevii pot să învețe folosindu-se de telefoane şi tablete.
„Diferenţa numerelor 3500 şi 2000 este… Hai, repede, încadraţi-vă în timp, e prea simplu? Bun, tot avem o greşeală, ziceaţi că este prea simplu”.
„Ca să nu staţi degeaba, cât lucrează ei, intraţi pe google drive şi îmi compuneţi o problemă care se rezolvă printr-o scădere şi o adunare şi o partajaţi cu mine”.
După matematică urmează şi ora de limba română.
– Arpagic, şoarecele şi bibliotecara. De ce ai scris Arpagic? Că este pisica acolo. Motanul Arpagic. Cine a scris cu motanul Arpagic? Cum se numeşte acea scriitoare? Hai, mă…
– Ana Blandiana!
– Ia intraţi voi pe Google şi căutaţi informaţii despre Ana Blandiana.
Învăţătorul a înțeles că tehnologia evoluează şi societatea se schimbă și ea.
„Asta este ideea, să duc sala de clasă şi dincolo de pereţii sălii de clasă. Participăm la o globalizare şi trebuie să îi pregătim şi pe ei pentru asta, trebuie să îi pregătim pentru faptul că trebuie să lucreze în echipă, dar echipa nefiind acolo, poate unul fi în Bucureşti, unul în Londra, unul în NewYork”, explică Marian Cîrlig.
– Îţi mai aduci aminte de când ai tu tabletă sau telefon mobil pe care să te uiţi la desene, să te joci?
– Da, de la cinci ani, spune Ciprian.
– Când avem diferite teme mai caut despre anumiţi autori, animale, spune Alisia.
