New York Times detaliază, într-o cronologie a evenimentelor, că la începutul anului 2020, în aceeași zi în care boala a primit oficial numele de Covid-19, o echipă de oameni de știință din Statele Unite și China a publicat date esențiale care arătau cât de repede se răspândea virusul și care erau caracteristicile persoanelor aflate în risc de deces.
Studiul a fost citat în avertismentele de sănătate din întreaga lume și a părut a fi un foarte bun model de colaborare internațională într-un moment de criză. În câteva zile, însă, cercetătorii au retras discret lucrarea, care a fost înlocuită online cu un mesaj care le spunea oamenilor de știință să nu o citeze. Câțiva observatori au luat notă de această mișcare ciudată, dar întregul episod a dispărut rapid în mijlocul freneziei pandemiei de coronavirus.
În urma unei investigații, jurnaliștii NY Times au descoperit că studiul nu a fost retras din cauza unei cercetări defectuoase, ci a fost retras la indicațiile oficialilor chinezi. “A fost atât de greu să obținem orice informație din China. Au fost atât de multe lucruri acoperite și atât de multe lucruri ascunse“, a declarat unul dintre autori, Ira Longini, de la Universitatea din Florida.
Dar stăpânirea Beijingului asupra informațiilor este mult mai profundă decât știu chiar și mulți dintre cercetătorii pandemiei. Campania sa de cenzură a vizat reviste internaționale și baze de date științifice, afectând bazele cunoștințelor științifice comune, arată investigația New York Times asupra a zeci de lucrări.
Sub presiunea guvernului, oamenii de știință chinezi au ascuns date, au retras secvențe genetice din bazele de date publice și au modificat detalii cruciale în prezentările din publicațiile de specialitate. Totuși, această cenzură științifică nu a reușit în totalitate. Versiunea originală a lucrării din februarie 2020, de exemplu, poate fi încă găsită online, prin căutări în arhivele site-urilor respective. Totuși, este grav că campania a privat medicii și factorii de decizie politică de informații esențiale despre virus în momentul în care lumea avea cea mai mare nevoie de ele. A generat neîncredere în știință în Europa și în Statele Unite, deoarece oficialii din domeniul sănătății au citat lucrări din China care au fost apoi retrase.
Represiunea continuă să genereze dezinformare și astăzi și a împiedicat eforturile de a determina originea virusului. O astfel de cenzură a putut fi observată și recent, când un grup internațional de oameni de știință a descoperit date privind secvența genetică pe care cercetătorii chinezi le-au colectat de pe o piață din Wuhan în ianuarie 2020, dar pe care le-au ascuns experților străini timp de trei ani – o întârziere pe care oficialii din domeniul sănătății la nivel mondial au numit-o “impardonabilă”.
Potrivit jurnaliștilor de la The Times, un singur motiv al acestei represiuni/cenzuri este imposibil de atribuit. Beijingul controlează și modelează informațiile ca și cum ar fi normal, în special în momentele de criză. Dar o parte din cenzură a schimbat cronologia infecțiilor Covid timpurii, un subiect delicat, deoarece guvernul s-a confruntat cu critici în legătură cu lipsa de rapiditate cu care a răspuns la focare.
Beijingul a reacționat prin înăsprirea cenzurii online și prin smulgerea controlului cercetării. Un om de știință european susține că colaboratorii săi chinezi i-au cerut să semneze un acord de confidențialitate prin care își asuma că nu va face schimb de date despre cercetări care fuseseră deja publicate. Apoi, cercetătorii chinezi au cerut jurnalelor științifice retragerea anumitor articole (acest lucru se poate face doar din motive legitime, cum ar fi datele defecte), dar analiza NY Times arată că a fost vorba despre subiecte care ar putut să pună guvernul chinez într-o lumină proastă, precum condițiile de muncă, depresia și anxietatea personalului medical, situația epidemiologică din rândul copiilor, etc.
Pe măsură ce virusul s-a răspândit, China și-a oficializat controalele. Un grup de lucru guvernamental a fost însărcinat să valideze toate cercetările asupra coronavirusului. Cei care nu își verificau proiectele științifice sau care puteau provoca “impacte sociale negative grave” puteau fi pedepsiți, potrivit unei directive. Astfel, numeroși cercetători și-au retras studiile, dar este imposibil de stabilit distincția dintre lucrările cenzurate și cele retrase din motive științifice legitime.
Nu există nicio dovadă că cenzura a fost concepută pentru a ascunde un scenariu specific pentru originile pandemiei. Unii oameni de știință cred că Covid-19 s-a răspândit în mod natural de la animale la oameni. Alții susțin că s-ar putea să scăpat accidental dintr-un laborator chinez. Deși ambele părți au indicat date cenzurate pentru a-și susține teoriile, au ajuns să cadă de acord asupra unui punct: controlul guvernului chinez asupra științei a înăbușit aflarea adevărului.
La 1 aprilie, Beijingul a limitat accesul străinilor la China National Knowledge Infrastructure, un portal academic, reducând perspectiva asupra cercetării. Liderii i-au îndemnat pe oamenii de știință chinezi să publice mai degrabă în reviste interne decât în publicații internaționale. Toată structura cenzurii a culminat, se pare, luna aceasta, când oamenii de știință din guvernul chinez au spus că este timpul pentru a începe investigarea originilor virusului în afara Chinei, chiar dacă comunitatea științifică internațională respinge categoric ideea că pandemia a început în altă parte decât în China.
Analiza integrală la The New York Times
