Iată-l pe Ionel Arsene, alias „deputatul șosetă”, fostul președinte al CJ Neamț, acum vedeta unui spectacol tragi-comic pe scena justiției. După ce a zguduit PSD-ul cu scandalul SEX-GATE, Arsene a reușit să se transforme într-un fugar de clasă mondială, un fel de Houdini al politicii românești. Și ce metamorfoză! De la un războinic macho, condamnat acum definitiv la 6 ani și 8 luni pentru trafic de influență, la un „nebun” în toată regula, care se zbate să nu fie extrădat din Italia. Bravo, domnule Arsene, ce performanță artistică!
Dar așteptați, povestea devine și mai savuroasă! Domnul Arsene își joacă acum ultimul act din piesa sa de teatru absurd, contestând extrădarea la CEDO pe motiv de „labilitate psihică”. O, ce răsturnare de situație! „Nebunul” nu mai poate fi adus în fața justiției. Păi cum să-l extrădați pe acest mare interpret al rolului de victimă?
Și uite așa, într-o mișcare de geniu, „deputatul șosetă” reușește să transforme justiția într-un circ, iar noi, spectatorii, suntem lăsați să ne întrebăm: cum de am permis unui asemenea personaj să ne conducă? Când s-a transformat politica românească într-un astfel de teatru de păpuși, unde fugarul devine nebun, iar nebunul – erou?
În final, ce ne rămâne? Să aplaudăm, bineînțeles! Arsene merită ovații pentru rolul vieții sale: un fugar care a devenit nebun peste noapte. Iar noi? Noi, stat de drept, cum îi lăsam pe ăștia ăa conducă România?! Dar noi, statul, unde am stat când ăsta a fost nebun?! Că nu poți să înnebunești de pe o zi pe alta. Voi nu ați văzut?! Un spectacol absurd…
