Trăim o epocă în care violența și depresiile fac victime încă din pruncie, astăzi, un nou caz a șocat țara. Un elev de clasa a cincea, de la un liceu privat din Capitală s-a aruncat de la etaj, chiar în timpul orelor. Sunt îngrozită de tot ce se întâmplă în această țară, în această lume. Sunt mamă a cinci copii, iar pentru ei aș face orice, doar ca să îi știu în siguranță.
Este cazul să ne implicăm mult mai mult, dragi telespectatori în creșterea și educarea acestei noi generații, care trăiește pe rețelele de socializare și care este ofensată din orice. Recent, am citit o carte foarte interesantă, ce poartă semnătura lui Philip Mamalakis, teolog și psiholog, deținător al unui doctorat în dezvoltarea copilului și relațiile familiale, cu specializare în căsătorie și terapia de familie. Tată a șapte prunci, acesta este și lector al Institutului Teologic Grec Ortodox din Boston. Aș vrea să citez un pasaj, pe care este cazul, stimați și iubiți români să îl aplicăm.
„Cercetătorii și cei care profesează în domeniul creșterii copiilor au descoperit ce rol semnificativ joacă stările sufletești în dezvoltarea micuților. Capacitatea de a gestiona emoțiile este un factor critic în luarea unor decizii bune, în relațiile sănătoase și într-o viață împlinită. Gestionarea acestora, numită și reglare emoțională, joacă un rol cheie în controlul impulsurilor, în amânarea recompensei, în motivație, în interpretarea semnalelor sociale și pentru a face față diverselor situații în viață. Copiii au nevoie de spațiu personal și de timp pentru a învăța cum să facă față emoțiilor pe care le trăiesc. Cel mai bine se descurcă în viață dacă au învățat să își gestioneze emoțiile și să dezvolte ceea ce se cheamă inteligență emoțională. (…) Copiii învață cum să înțeleagă ce li se întâmplă din ceea ce le spunem noi. Ei învață să-și numească stările sufletești când ne aud pe noi explicându-le. După ce le spunem pe nume stărilor sufletești, putem încerca de asemenea să ne exprimăm empatia. Empatia față de copiii noștri clădește o relație apropiată și încredere exact când ei au mai mare nevoie de ea. Vrem să Ie transmitem că înțelegem cât de greu le e uneori să facă ce e bine sau să facă ceea ce trebuie când nu vor. Este un semn de afecțiune și respect. Părinților le e ușor să uite cât de greu este să fii copil. Trebuie să nu uităm că este greu să așteptăm până la sfârșitul mesei ca să primim un fursec. Este trist să fii lăsat acasă când frații și surorile tale pleacă toți la școală. Este greu să găsești ceva de făcut acasă, într-o sâmbătă în care ești plictisit, când n-ai nici un tovarăș de joacă sau când plouă afară. Este greu să oprești jocul video și să-ți faci curat în cameră sau să-ți strângi jucăriile. Este greu să nu lași bicicletele în drum. Este greu să dai jos echipamentul de fotbal după ce s-a terminat meciul. Cred că s-a înțeles ideea. Viața e grea și nu putem schimba acest lucru, dar putem încerca să avem empatie față de copiii noștri, lămurindu-i cu blândețe și compasiune că lupta este dificilă. Suntem de partea lor. Dacă aceste lucruri nu sunt spuse cu toată înțelegerea și cu o compasiune sinceră, ele sună distant, sarcastic și manipulator. Empatia este o expresie a compasiunii, nu o tehnică, deși se poate învăța. Dacă nu avem compasiune, enunțurile empatice par goale. Aceasta este lupta noastră, nu a copilului.”, ne explică autorul, în volumul semnat cu titlul „Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu”. Este drept, lumea în care trăim se învârte amețitor. Nu mai există predictibilitate, iar valul de vești negative ne copleșește. Trebuie să ne regăsim ancora pe această mare învolburată a vieții, iar aceea nu poate fi decât sfânta Biserică. Nu putem răzbi în furtuna care ne-a cuprins fără a ne întoarce la Dumnezeu. La principiile creștine, sănătoase, care au ghidat acest popor timp de milenii. Astăzi vreau soluții pentru salvarea țării. De aceea, în platou va fi liderul opoziției, George Simion. Dezbatem toate subiectele grele ale momentului: scandalul pe buget, dar și minciunile guvernaților care promit, fără acoperire, majorări de pensii și salarii. Analizăm și sfidarea președintelui turist, care se plimbă și ne dă lecții despre Schengen, în timp ce țara este paralizată de protestele sărăciei. Astăzi aștept soluții concrete, nu mai vreau vorbe goale și gargară politică pe sănătatea, banii și suferința celor mulți! Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, ca de obicei, să ne dăm mâna cu demnitate pentru România suverană!
Un editorial semnat de Alexandra Pacuraru și Adrian Dragomir
