Să fim atenți să alinăm, să dăm speranță, încredere, siguranță. Într-o lume tot mai agitată e foarte ușor să pici în capcană. Și de obicei ura, frustrarea, invidia ne împing pe un drum periculos. Răzvrătindu-ne, putem ajunge să susținem grupări teroriste, iar efectele pot fi atât de dramatice, că ne vor lovi din plin pe noi și pe familiile noastre! Așadar, dragii mei, oriunde vă aflați și oriunde vă veți afla, nu vă solidarizați cu cei care instigă la ură, la violență, la crime împotriva israelienilor. Pentru că manifestările din cadrul free Palestina sunt manipulate de teroriștii Hamas care vor să păcălească cu scopul de a justifica ororile greu de privit, dar de trăit! Crima nu se justifică! Cu teroriștii nu poți negocia și în ei nu te poți încrede. Dacă așa arată iadul, e cumplit. Și mai cumplit e că ura naște monștri și aduce moarte. Doar iubirea aduce viață, liniște și pace! Fiți solidari cu viața! Uniți putem pune stop abuzurilor, putem dezarma teroriștii. Spuneți nu terorii! Vrem sa trăim într-o lume liberă, în pace!
Nu te poți bucura de moartea cuiva! Te poți bucura de naștere! Știu că lumea fierbe! Ciocnirile sunt tot mai violente. Atacurile violente ale Hamas din Israel au fost condamnate pe bună dreptate de o lume întreagă. Dacă vorbim de un război, după cum consideră ambele părți, atacul deliberat al Hamas asupra țintelor civile constituie o crimă de război majoră. Dar brutalitatea dovedită de teroriști nu a apărut din nimic. Ceea ce se întâmplă actualmente în Israel și în Gaza ne învață că violența naște violență. Și că istoria nu iartă.
Pentru a înțelege cum se va dezvolta acest război din Orientul Mijlociu, trebuie să ne dăm seama și de faptul că această organizație este o amenințare nu doar la adresa Israelului, ci o amenințare teroristă la adresa întregii lumi. Desigur, trebuie să înțelegem și cât de grea este operațiunea de a dizolva o astfel de organizație, având și exemplu al-Qaida. Asistăm neputincioși la o cruzime greu de imaginat și descris. Doar cei ce o trăiesc văd moartea cu ochii, moartea copiilor lor arși de vii sau decapitați. Părinți „fericiți” că le-au murit copiii, în loc să ajungă ostatici pe mâna teroriștilor.
Sunt imagini din iad. E barbarie, teroare. Cinci frați, români ai noștri, au murit, iar unul este dat dispărut, altul luat ostatic. Grav este și că atacurile teroriștilor au ajuns și în Europa și Asia. Iar noul război care ne macină pe toți ne scumpește gazele. O spun specialiștii. Lumea asta începe să mă sperie. O țară puternică este o țară în care instituțiile, în care Justiția, în care democrația funcționează. Iar șocul noului război este mostra perfectă de lipsă de democrație. Și Justiție. În România nu e cazul de război, din fericire. Dar impotența instituțiilor statului și a politicienilor aduc alte tragedii: ne sar în aer stații GPL, la fel și autostrăzile nesupravegheate ale căror patroni sunt mână în mână cu miniștri-cheie, Poliția devine ucigaș, la fel și drogații, bugetul se prăbușește, sătenii găsesc drone la ei în curte.
Avem foarte multe probleme de rezolvat. Să le luăm cu calm. Să îi izolăm pe cei răi. Să îi raportam la Poliție. Astăzi timpurile impun prudență! Să ne înconjurăm de oameni buni și alături de ei să căutam, sa aplicăm soluțiile care vor aduce bunăstare. Astăzi citeam un mesaj ca rămânem fără butelii, că romanii noștri riscă să nu mai aibă unde sa să le încarce și vor fi prețuri exagerat de mari pentru reîncărcarea lor. Citeam un alt mesaj de disperare al unui antreprenor care spune că din 400 de angajați a rămas cu 10 și nici pe aceștia nu îi mai poate ține. De la lună la lună sunt costuri tot mai mari. Datorii mai mari decât încasări. Un prieten se plânge că nu știe cum să facă să își țină salariații, să țină locurile de muncă. Dar avem oameni harnici care sigur se vor descurca. Am toată încrederea. Și în alte părți sunt locuri de muncă, dar nu îi găsești pe cei harnici. Un paradox. Forța de muncă e extrem de importantă. Și în cele mai autentice colturi ale țării noastre găsești nepalezi, africani, filipinezi la muncă. Pentru că ai noștri români au căutat să își încerce norocul în alte țări. Rata investițiilor s-a prăbușit și elita noastră cea mai educată se transferă masiv spre alte economii.
În aceste timpuri în care problemele lovesc din toate părțile ca săgețile, încerc să sintetizez și să căutăm împreună rezolvare, aici, la România Suverană. Vreau doar să știți că voi continua să fiu alături de voi și să fac tot posibilul să caut dreptatea. Pentru că România merită. România este binecuvântată, o țară iubită de Dumnezeu! Este locul unde ne putem trăi viața până la moarte, locul unde să ne creștem copiii. Aici am și eu rădăcinile din moși-strămoși. De altfel, România este și locul în care oamenii vor un trai mai bun, vor să evolueze, vor să facă bine și nu mai vor să fie călcați în picioare de „șmecherii” care cred că țara asta, unică în lume, este a lor. NU! România este a noastră, a tuturor. A iubitorilor de patrie și a celor cu frică de Dumnezeu. Nu a acelora care sunt în stare să ia și haina de pe tine doar ca să facă ei un pas în plus. Am tot văzut și v-am arătat la Realitatea PLUS fața ascunsă a unora care și-au vândut inima și s-au vândut pe ei. România este încă o țară captivă unui sistem mafiot care căpușează administrația locală și dă iama în fonduri. Justiția? Poliția? Cine-și bate joc de lege? Ne trezim și noi? Momentul potrivit e acum, pentru că nu mai poate întârzia. Mai există un vinovat pentru situația în care suntem astăzi: noi, poporul! Ne-am resemnat și am permis unor conducători nedemni să decidă pentru noi. Ne lăsăm păcăliți de discursuri împopoțonate ale celor care ar trebui să facă ceva pentru țară. Mergem la vot cu vălul pe ochi. Și doar sperăm într-o minune.
Dragi români, noi suntem puterea în această țară și depinde și de noi viitorul copiilor noștri. Să facem alegerile bune. Pentru că vrem cu toții investiții în domenii esențiale: energie, infrastructură, agricultură, educație, sănătate, turism! Vineri, la invitația unui prieten, am plecat la Brașov. Un oraș extraordinar, superb tot timpul anului, cu oameni faini, aer tare și mâncare buna! Sâmbătă am fost la Râșnov să vizităm dinozaurii, descoperiți aici în România. 8 la număr, printre care și unul dintre cei mai mari zburători. Toți dinozaurii sunt în mărime naturală și peisajul e de poveste printre acei copaci înalți, o adevărata aventură. Duminică, la invitația prietenei mele Cristina Lapis am mers la sanctuarul urșilor Zărnești Liberty! Un loc impresionant, un parc de 70 de hectare, casa a 160 de ursi, toți salvați de Cristina Lapis din locuri ilegale unde erau ținuți captivi în condiții mizerabile, torturați, batjocoriți spre amuzamentul oamenilor fără suflet! Speranța mea, speranța noastră este în mâinile celor mici. Pe ei trebuie să îi educăm să respecte mai mult natura, animalele, sa înțeleagă ce greșeli au făcut alții. Animalele sălbatice trebuie să fie lăsate în libertate, acolo unde le este locul. Nu la circ în fustițe pe bicicletă sau în cuști lângă restaurante ca mascotă vie! Mă bucură inițiativa școlii unde sunt copiii mei de a-i duce în vizită la grădina zoologică Brașov! Au avut parte de un ghid care le-a povestit totul despre animalele ce acolo își au casa! Școala altfel trebuie sa fie altfel! Pe placul lor, sa învețe din plăcere, să facă activități cu inima, sa învețe să respecte natura, animalele, oamenii. Educația este cea mai puternica armă cu care putem schimba lumea. Am aflat de ursul Balo ținut captiv de 20 de ani de un afacerist din Straja. Voi lupta să îi redăm ursului Baloo demnitatea. Locul lui e la sanctuarul urșilor, nu la restaurant.
Dar ce vorbesc eu acum despre respectul cuvenit animalelor, când noi nu avem respect pentru oameni, pentru viață?! Cei care vor război și dezbinare fac gălăgie, instigă, organizează evenimente cu scopul de ne împarți în tabere. Sa ne urâm e mai ușor? NU! Suntem obligați să ocrotim viața. Suntem obligați să îi apărăm pe cei mai vârstnici. Să luptăm pentru indemnizațiile copiilor care le permit o dezvoltare decentă. Vorbesc de educație ca de singura noastră șansă de a fi puternici! O țară educată nu poate fi îngenuncheată și văd ca nici astăzi nu li s-a dat profesorilor ceea ce li s-a promis. Adică salarii decente și condiții mai bune să poată șlefui tinerele caractere. Repet, educația e cea mai importantă armă a unei societăți. Nu tancurile și ura! Acum suntem la răscruce de drumuri. Așa că vă invit, cu milă și credință, să facem o Românie mai bună și demnă. Punem umărul și astăzi, aici, la România Suverană!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir