Aș vrea să încep acest editorial prin a vă ura tuturor o primăvară frumoasă, senină și un an în care pacea să fie cea care să câștige lupta crâncenă cu răul ce s-a abătut asupra noastră! Să ne țină Dumnezeu sănătoși, asta ca să putem vorbi mereu cu drag despre România noastră minunată și frumoasă. Ține de fiecare dintre noi să o lăsăm și mai frumoasă decât ne-a fost încredințată de cei cărora le pășim pe urme. Scopul nostru este acela de a prezenta lucrurile așa cum sunt ele. Chiar dacă adevărul doare, noi trebuie să înțelegem că primul pas spre vindecare este acela de a ne recunoaște condiția. De a cunoaște unde suntem ca să știm de unde să pornim reconstrucția. Dragii mei, noi suntem alături de dumneavoastră și vrem să fim vocea dumneavoastră, atunci când instituțiile statului tac. Ne pasă de dumneavoastră și de România.
Tocmai de aceea, echipele noastre au mers ieri în centrul vechi al Bucureștiului și au descins în punctul zero al drogurilor din această țară. Totul, în urma solicitărilor primite de la telespectatorii disperați de tot ce se întâmplă acolo. Jurnaliștii noștri au fost agresați și înjurați, de interlopi, dar nu s-au lăsat intimidați. Mafioții care țin sub sechestru această țară nu ne sperie. Și de această dată am avut un aliat de nădejde: poliția română. Vreau să le mulțumesc tuturor celor implicați pentru că au răspuns prompt apelurilor noastre și pentru că au luat măsuri pentru a-i proteja pe jurnaliștii noștri, dar mai ales pe locatarii din zonă. Pentru ei am intervenit și am mers la fața locului. Am făcut apel în repetate rânduri ca polițiști noștri să primească respectul cuvenit. Iar aceasta se traduce prin salarii decente, echipamente moderne cu care să lupte împotriva criminalității și a clanurilor care sugrumaț și țin sub teroare comunități întregi. Am încredere că oamenii legii, în ciuda tuturor neajunsurilor cu care se confruntă, vor rămâne în prima line drept protectori ai românilor.
Nu trebuie să renunțăm la această luptă cu tot ce e rău și să nu plecăm capul în fața altcuiva decât a bunului Dumnezeu și a poporului român. Popor care nu mai rezistă din cauza scumpirilor tot mai mari, provocate de proasta gestionare a resurselor și de jaful făcut de străini. Povara pe bugetele familiilor din această țară este deja una uriașă. Mulți români deja fac economie la mâncare pentru a supraviețui scumpirilor care lovesc fără milă bugetele tot mai intrate la apă. E cumplit, mai ales că o economie ca a noastră, bazată pe consum, se apropie de colapsul total. Scăderea puterii de cumpărare se resimte și la bogații lumii. Din cauza inflației, consumatorii devin tot mai zgârciți și în Franța. Germania, SUA sau Marea Britanie. După ce s-a falimentat industria din această țară, urmează pe listă agricultura. Fermierii care produc mâncare curată și ieftină, traversează cea mai cumplită perioadă din ultimele trei decenii. Ne ucid animalele, ne împuținează suprafața de cultivare și ne bagă pe gât, cu forța, gândaci. Este de nepermis ca o țară care poate hrăni 90 de milioane de oameni să facă foamea. La propriu. Iar marile lanțuri de magazine străine nu fac loc, așa cum ar trebui, produselor românești. De ce ar face-o, când nu reprezentăm altceva decât o piață de desfacere. Fermierii noștri își aruncă recoltele pentru că nu au cui să le vândă. Lipsesc centrele de colectare, ajutorul de la stat și de la UE este insuficient, seceta cumplită a afectat grav producția iar falimentul bate la ușă pentru foarte mulți, mai ales că piața este suprasaturată de cerealele ucrainene. Ale noastre zac în depozite, pradă mucegaiului, în loc să fie materia care să producă mâncare pentru noi, dar și pentru alții. Hăituiți de scumpiri în lanț, bunicii României mănâncă mai puțin, dacă își permit să pună ceva în farfurii, și renunță la haine sau medicamente pentru a nu trăi pe datorie. Chiar și așa, mulți dintre ei stau cu mâna întinsă la Casele de Ajutor Reciproc, la copii sau nepoți, asta pentru că, după o viața de muncă, statul român nu e în stare să le asigure un trai decent. Pentru ei nu s-au găsit soluții, dar pentru cei care servesc intereselor de partid, că doar suntem înainte de alegeri, majorările de venituri au fost votate cu două mâini. Și tot cu două mâini ar vrea să fie votați de poporul pe care îl umilesc fără milă.
Cred însă că ne-am mai deșteptat și că ne-am maturizat electoral. Am ales mereu emoțional, nu rațional. Sintagma „răul cel mai mic” trebuie să dispară definitiv din conștiința noastră. Trebuie să-i punem la butoanele de comandă pe cei care merită cu adevărat timona în mâini. De prea multă vreme plutim în derivă și din cauza lor riscă să naufragiem ca națiune. Să renaștem împreuna țara asta pe care mulți o arată cu degetul. Românie, îți pleacă tinerii lăsându-și familia și prietenii în urmă! Și ție pare că nu-ți pasă. Milioane nu se mai întorc în țară și lasă în urmă amintiri dragi și bătrâni nemângâiați, singuri cu bolile lor și cu bolile sistemului politic. Acum, o cincime din populația României locuiește în străinătate. Diaspora românească e din ce în ce mai numeroasă și plecați sunt mii de absolvenți cu un nivel de educație ridicat, determinați să caute standarde de viață mai bune și oportunități. Să facem totul pentru a-I ține aici. Avem tineri sclipitori. Am văzut recent un clasament care punea elevii români pe un piedestal. Sunt atât de mândră de ei! Copiii aceștia sclipitori ai țării ne arată că se poate. „România, campioană europeană la Olimpiada de matematică” – este un titlu pe care îl văd tot mai des în presa internațională și chiar și la noi în țară. Ei sunt printre cei mai norocoși. Au avut șansa unui drum deschis și lin. Și încă avem! Acest nivel de exod de creiere este excepțional pentru un stat membru al Uniunii Europene, dar devastator pentru noi. Pentru fiecare emigrant care a absolvit o facultate, România pierde aproximativ 45.000 de euro. Numai în sectorul medical, aproximativ 2.000 de absolvenți emigrează anual. Asta înseamnă echivalentul unei pierderi anuale de investiții de 90 de milioane de euro. O sumă pe care nu o pot cuprinde cu mintea.
Este o realitate în numele căreia părinții și bunicii României îi vor blestema multă vreme pe toți cei care au condus țara după Revoluție. Lăcomia, nepriceperea, orgoliile, invidia, prostia pură au creat uriașe falii în societatea românească, împărțind-o în două mari categorii: fericiți și nefericiți. Fericiții sunt cei care trag sfori și își înmulțesc averile dobândite fraudulos. Nefericiții sunt toți ceilalți, oameni ca mine și ca voi, pensionari sau activi, care vor ceva mai mult de la viață decât li se oferă, firimituri de la masa bogaților. Și a devenit evident că educația joacă un rol crucial în consolidarea sau slăbirea democrației. Având în vedere că puțini români termină studiile universitare și că o mare parte a forței de muncă emigrează, copiii sunt adesea lăsați în urmă pentru a fi crescuți de bunici. Dacă voi, cei de la putere, nu interveniți mai repede, prin pârghiile pe care le aveți, atunci sărăcia va fi lăsată moștenire de la copilul sărac de astăzi, generațiilor viitoare. Pentru că sărăcia este strâns legată de educație. Nu vă doare sufletul când vă arăt zilnic imagini absolut tulburătoare din iadul mut al neputinței? Nu asta trebuie să fie imaginea României! Stimați aleși, vă îndemn să construim împreuna noua generație, tineri pregătiți să aducă o schimbare esențială! Voi, cei de la butoane trebuie să vă treziți. E timpul să ne unim sub același trei culori, fie ca suntem politicieni, jurnaliști sau reprezentanți ai societății civile. Altfel, dragi români, noi, cei de azi, vom intra în istorie drept generația care și-a lăsat țara să piară. Nu suntem un popor perfect, avem și destule greșeli. Ele sunt cele care ne-au clădit și care ne-au făcut ceea ce suntem azi. Cum facem România bine? Răspunsurile sunt simple: o facem revenind la rădăcini, la credință, la tradiții. Trebuie să renaștem în lumina unui naționalism sănătos. Și o putem face investind în sistemul de învățământ, fără întârziere!
Dacă nu facem ceva azi, riscăm să pierdem încă o generație! Nu ne mai putem permite acest lucru pentru că nu mai e loc de greșeli. Modernizarea este o dorință legitimă. E nevoie și de suflet. De inimă. Adică de implicare. Altfel, vom rămâne doar o metaforă frumoasă în istoria acestui secol. Nu vreau să mă declar învinsă și trădată de cei care ne conduc, în care mi-am pus speranțele și în care am crezut și de la care încă mai sper.
Înainte să închei acest editorial, le mulțumesc încă o dată polițiștilor români. Au dat dovadă aseară că sunt alături de români. Și îi mulțumesc personal ministrului Lucian Bode pentru că a răspuns la apelul nostru. A dat dovadă că este unul dintre demnitarii care stau cu telefonul deschis chiar și după ce pleacă de la birou. Aș vrea să nu mai ascultăm zgomotul care se face în jurul domniei sale și să ne întrebăm de ce este atacat, tocmai acum, în acest context internațional, atacat așa, în rafală. Am mare încredere că tinerii care ies de pe băncile Academiei de Poliție vor fi cei care schimbă imaginea acestei instituții care trebuie să redevină una respectată. pentu că ei sunt cei care au jurat credință poporului și au luat legământ să îl apere cu prețul vieții lor. Să-i respectăm! Fără respect față de uniformă, nici copiii noștri nu fost trăi în siguranță în această țară. Mi-aș dori, dragii mei români, ca polițiștii să fie respectați ca în afară, spre exemplu ca în Israel. Dragii mei, pădure fără uscături nu există, exemple negative găsim în toate domeniile și în toate țările de pe acest glob Să nu le lăsăm să ne învenineze și să șifoneze imaginea Poliției Române. Trebuie să facem scut în jurul oamenilor legii, pentru ca și ei să facă scut în jurul nostru. Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit să facem împreună România suverană!
Un editorial scris de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
