Mă gândesc cu emoție sfântă la toți fii mei de pe fața pământului în inimile cărora s-a găsit un loc și pentru mine printre rugăciunile și preocupările lor.
Nu cer nimic mai mult decât să aveți încredere în Dumnezeu că suferința este singurul lucru care ne face asemenea lui Hristos.
Am încredere în toți oamenii care slujesc suferința punându-și în primejdie însăși viața lor, după cuvântul Sfântului Isaac Sirul care zice:
” Încercarea e de folos pentru tot omul, dacă i-a fost de folos până și lui Pavel, ca să astupe toată gura și să supună toată lumea lui Dumnezeu (Romani 3, 19).
Luptătorii sunt în încercări ca să-și sporească puterea lor; cei încrezuți sunt încercați pentru ca din cele ce îi vatămă să învețe să se păzească pe ei; cei adormiți sunt încercați ca să fie ajutați să se trezească; cei depărtați de Dumnezeu sunt încercați ca să se apropie de El; cei ai lui Dumnezeu sunt încercați pentru ca să se sălășluiască cu îndrăznire în casa Lui.
Nici-un fiu neîncercat nu primește bogăția casei Tatălui său ca să fie ajutat de ea. De aceea Dumnezeu încearcă mai întâi și bate și abia apoi își arată Darul. Slavă Stăpânului care prin doctorii amare ne dăruiește bucuria sănătății.
Nu e om care în vremea încercării să nu se obosească. Și nu este cineva căruia să nu i se pară amară vremea în care este adăpat cu fierea încercărilor. Dar fără acestea nu este cu putință să se dobândească o sănătate puternică. Însă, a le răbda, nu stă în puterea noastră ( 1 Corinteni 10, 13). Căci de unde ar avea vasul de lut puterea să oprească curgerea apei dacă nu l-ar întări focul dumnezeiesc?
Dacă ne supunem rugându-ne cu smerenie, cu dorință neîntreruptă și cu răbdare, toate le vom primi în Iisus Hristos, Domnul nostru.”
Vă mulțumesc tuturor că existați și nădăjduim la o nouă revenire și „întâlnire” spre a sluji Domnului.
Arhimandrit Zenovie Nechit
Consemnează monahul Isaac
