Cât de importată este sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh

Cât de importată este sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh
Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile, are loc după Învierea Domnului (Sfintele Paști) și Înălțarea Sa la ceruri.
Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile, are loc după Învierea Domnului (Sfintele Paști) și Înălțarea Sa la ceruri.
Pogorârea Sfântului Duh, anunțată în Vechiul Testament de profeții mesianici, este denumită "capătul sărbătorilor", adică evenimentul cu care se încheie istoria mântuirii realizată de Hristos.
La Ierusalim, în cea de-a cinzecea zi de la Învierea Lui Hristos, când Duhul Sfânt a venit în lume și S-a pogorât peste Sfinții Apostoli, s-a întemeiat Biserica lui Hristos.
Venirea pe pământ a celei de a treia persoane a Preasfintei Treimi a făcut-o cunoscută însuși Mântuitorul Iisus Hristos în seara Cinei de Taină: "Eu vă spun adevărul. Vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, îl voi trimite la voi". (Ioan 16, 7).
Despre puterea Sfântului Duh, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: "Precum focul cel pământesc preface lutul cel moale într-un vas vârtos, apa și focul Sfântului Duh, când cuprinde un suflet binegânditor, îl face mai tare decât fierul, deși el înainte era mai moale decât lutul, așa că păcatul nu mai poate vătăma sufletul cel acum întărit".
Iar omul, care cu puțin mai înainte era pătat cu întunecimea păcatului, prin harul Sfântului Duh se face mai luminat și mai strălucit decât soarele.
Aceasta învață Sfântul Apostol Pavel, când scrie: "Nu vă înșelați, că nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nici precurvarii, nici malachii, nici sodomenii, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici ocărâtorii, nici răpitorii, împărăția lui Dumnezeu nu vor moșteni" (I Corint. VI, 9, 10), arată marele teolog și Părinte al Bisericii Ioan Gură de Aur.
Duhul Sfânt S-a pogorât peste Sfinții Apostoli, duminică dimineața, în ziua Cincizecimii, în chip de limbi de foc, nu în chip de porumbel ca la Botezul Domnului, spune arhimandritul Ilie Cleopa.
Venirea Sfântului Duh peste Apostoli, care se găseau în foișorul Cinei de Taină, de pe muntele Sion, este descrisă astfel: "Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi (...) Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?" (Fapte 2, 1-13).
În Ierusalim se aflau atunci iudei din toate părțile pământului, care trăiau între neamuri: Parți, mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei, romani, aflați în treacăt, iudei și prozeliți, cretani și arabi. Toți acești oameni care vorbeau limba locului din care veneau îi auzeau și îi înțelegeau pe Sfinții Apostoli despre faptele minunate ale lui Dumnezeu în limba fiecărui asculător.
Chiar în acel ceas Sfântul Apostol Petru a rostit prima sa predică în fața mulțimii, mărturisind că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care a venit pe pământ pentru mântuirea oamenilor. Auzind ei cuvântul lui, au întrebat ce să facă, iar Apostolul Petru le-a răspuns: "Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și veți primi darul Duhului Sfânt" (Fapte 2, 37-38).
La cuvântul Apostolului Petru au crezut în Hristos și s-au botezat în ziua aceea ca la trei mii de oameni.
Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi (dogma despre Treimea dumnezeirii este fundamentală și are implicații asupra întregii învățături creștine), care a fost dăruit comunității apostolice primare, a înzestrat Biserica cu tot ceea ce era necesar organismului creștin: propovăduirea Evangheliei, Sfintele Tainele, harismele, diaconia.
Existența istorică și orice acțiune sacramentală a Bisericii depind acum de invocarea Duhului Sfânt.
După ce Sfinții Apostoli au primit Duhul Sfânt, trăgând sorți, s-au dus în toate părțile pământului să vestească Evanghelia mântuirii și credința în Iisus Hristos, începând de la Ierusalim.
Iar prin Sfinții Apostoli, Duhul Sfânt a fost transmis în lume tuturor celor ce cred în Hristos, prin Sfintele Taine ce se săvârșesc în Biserică de către preoți și episcopi.
Sursa: Realitatea de Giurgiu
Urmărește știrile Realitatea de Oradea și pe Google News


























