REFORMA DE LA GUVERN SAU „VÂNĂTOARE DE POSTURI”? CAZUL MIHAI JURCA ȘI EPURĂRILE MASCATE

Sub pretextul eficienței administrative, Cancelaria prim-ministrului, condusă de Mihai Jurca, pregătește o restructurare radicală: reducerea posturilor de la 176 la 105. Oficial, este vorba despre eliminarea risipei – chelneri RAAPPS, șoferi și bugete de milioane pe autoturisme. Neoficial, sindicaliștii acuză o operațiune bine mascată de epurare politică, direcționată cu precizie împotriva angajaților incomozi.

Una dintre țintele vizibile: liderul Sindicatului Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului, Noni Iordache. Serviciul în care activează – cel de Politici Publice și Reziliență Instituțională – este printre cele desființate. Din întâmplare? Sau pentru că vocea critică trebuia eliminată discret?

„Este o schemă clară pentru a se debarasa de liderul de sindicat”, a declarat Iordache la Digi24.

Jurca, între timp, insistă pe ideea de economie: 12 milioane lei pe an pentru autoturisme, 80.000 de lei lunar pentru ospătari. Dar în același timp, sindicaliștii îl provoacă public să răspundă la o întrebare simplă: ce suprafață are locuința de serviciu primită de la RAAPPS în București? Poți să predici austeritatea dintr-un apartament de lux?

Presiune administrativă mascată

Solicitările lui Jurca către instituții – de a trimite „urgent” liste de disponibilizări – sunt interpretate ca o formă de presiune excesivă, mai ales în lipsa unui dialog real cu partenerii sociali. Se naște astfel suspiciunea unei așa-zise reforme, care de fapt declanșează un efect de domino asupra funcționarilor neconvenabili. În plus, sindicatele avertizează asupra unui mecanism bine cunoscut în birocrația românească: dăm afară pe unii ca să facem loc altora. Sub umbrela „reorganizării” pot apărea angajați noi, promovați pe criterii netransparente.

Cine e Mihai Jurca?

Fost city-manager al Oradiei și om de încredere al lui Ilie Bolojan, Jurca este deja asociat cu proiecte care au implicat exproprieri masive în județul Bihor – pasajele rutiere, lărgirea arterelor și investițiile de infrastructură. Deși nu există dovezi directe de „combinații imobiliare”, rolul său în procedurile de expropriere este documentat. În paralel, a fost acuzat anterior de lipsă de transparență în achiziții publice – un alt punct slab ignorat de autorități.

Concluzie

Reforma anunțată de Jurca pare mai degrabă o execuție administrativă dirijată, decât o acțiune tehnocrată autentică. Eliminarea unor servicii întregi, lipsa dialogului cu sindicatele, graba suspectă și contrastul cu privilegiile personale conturează un tipar periculos: puterea executivă acționează în stil autoritar, învelită în poleiala „eficienței”.