România ar fi putut sta cu fruntea sus și pieptul înainte în fața multor țări ale lumii în ceea ce privește cercetarea în domeniul medicinei.

L-am avut pe Ioan Cantacuzino, fondatorul școlii românești de imunologie si patologie experimentală. Pe Victor Babeș, autorul primului tratat de bacteriologie. Nicolae Păulescu este românul care a creat insulina, iar Mina Minovici a fost fondatorul şcolii româneşti de medicină judiciară şi întemeietorul Institutului Medico-Legal. Carol Davilla este cel care a pus bazele sistemului medical militar si civil, iar Constantin Arseni a fost întemeietorul neurochirurgiei românești. Ana Aslan este cunoscută în întreaga lume pentru descoperirea tratamentelor antiîmbătrânire și se cuvine să îl amintim și pe medicul neurochirurg Leon Danailă, care până anul trecut a realizat peste 40.200 de operații, iar de-a lungul vieții a scris 54 de cărți în domeniul neurochirurgiei. Toți, personalități marcante care au pus umărul la o lume mai sănătoasă.

Autoritățile române au uitat însă de mințile strălucite pe care România le-a dat de-a lungul anilor, iar azi a ajuns codașa lumii în ceea ce privește cercetarea.

Și asta pentru că specilaiștii nu sunt ascultați și nicidecum ajutați.

Un exemplu este profesorul Virgil Păunescu, de la Timişoara care încă din februarie 2020 a anunțat că a descoperit formula cea mai eficientă împotriva Covid 19 pe bază de limfocite T, folosite în tratamentul cancerului. Serul, asigura Păunescu, ar fi fost şi mult mai eficient decât cele de pe piață și mult mai ieftin. Dar, nimeni nu l-a luat în serios pe profesorul Păunescu, drept pentru care nu a primit nicio finanțare. Azi, Germania testează un vaccin pe bază de limfocite T, ca cel descoperit de Virgil Păunescu.

PĂUNESCU: AM FI PUTUT FI ÎNAINTEA TUTUROR

„Multă incompetenţă, multă prostie, şi multă delăsare. “Lasă că fac alţii”. Noi am fi putut fi cu cel mai bun vaccin posibil. Când a avut România şansa să o ia, tehnologic, înaintea celorlalţi? Niciodată, în ultimii 20-30 de ani.”, spunea dezamagit profesorul Virgil Păunescu.

SURSA: prof.dr Virgil Păunescu

Cât de mult au fost interesate autoritățile române de cercetarea din România se vede în cifre.

În 2020, suma medie alocată de la buget pentru cercetare şi dezvoltare în Uniunea Europeană a fost de 225 de euro pe persoană. România alocă CEA MAI MICĂ sumă din lume. 15 euro!!., sub Bulgaria și Letonia. Alte state care se respectă precum Luxemburg alocă 648 de euro pe persoană, iar Germania, 443 de euro.

În aceste condiții nu este mirare că decalajul de tratament dintre România și alte state europene este uriaş.

În România, sunt disponibile doar 13 tratamente pentru bolile rare, dintr-un total de 47 adoptate de Agenția Europeană a Medicamentelor, în timp cer Germania are disponibile pentru cetățenii săi 45 de astfel de tratamente.

Drept urmare, țara noastră are acces la doar 29% din aşa numitele medicamente “orfane” care se folosesc pentru a trata bolile rare.

Asta înseamnă că mulți dintre pacienții români, cu astfel de diagnostice sunt condamnați la moarte numai pentru că s-au născut în România.

Concret, un român care suferă de aceeași boală rară precum un cetățean din Germania, va trebui să aștepte în medie peste 2 ani ca să înceapă un tratament dedicat bolii sale, care să îi ofere o șansă la viață, în timp ce un german așteaptă mai puțin de trei luni.

Din 1992 până în prezent, domeniul Cercetării a avut 8 miniștri.

Anul trecut, autoritățile române au dat impresia că devin interesate de domeniul Cercetării prin înființarea unui nou minister, cel al Cercetării, Inovării și Digitalizării, desprins din fostul Minister al Educației Naționale.

A fost condus de Ciprian Teleman până când miniștrii USR-PLUS și-au dat demisia în bloc din Guvern, moment în care Tanczos Barna a devenit interimar la Cercetare.

Noul Guvern Ciucă îl are acum ca ministru pe Florin Roman din partea PNL, care, potrivit CV-ului său, nu are niciun fel de experiență în domeniul cercetării.